• fragment din cartea Din tainele Învățăturii Iubirii

Începând cu anul 1440 î.H., viața spirituală a locuitorilor acestor meleaguri, și nu numai, a fost marcată, în mod benefic, de doi Mari Preoți Inițiați, doi mari reformatori spirituali planetari, mai puțin cunoscuți în ziua de astăzi din motive exclusiv oculte. Voi începe prin a stabili numele reale ale acestora, întrucât am observat că și la acest capitol există multă, foarte multă confuzie printre cei care vorbesc despre ei.

Zamolxe, și nu Zamolxis, este numele corect al celui care a fondat Școala zamolxiană, undeva, în jurul anului 1440 î.H.

Zalmoxe, și nu Zalmoxis, este numele celui care a ridicat vestita Școala zalmoxiană, undeva în jurul anului 535 î.H.

Cronicarii antici greci i-au numit, în mod eronat, Zamolxis respectiv Zalmoxis, iar la această denumire au ajuns înlocuind, pur și simplu, litera „e” cu particula „is” care, după cum se știe, este specifică limbii grecești.

În altă ordine de idei, se observă ușor că între cele două evenimente majore ale spiritualității autohtone adică, înființarea școlii zamolxiene, anul 1440 î.H., și apoi înființarea școlii zalmoxiene, anul 535 î.H., sunt aproape 900 de ani.

Prin urmare, este total greșită teoria conform căreia, numele de Zamolxe respectiv Zalmoxe, reprezintă, de fapt, una și aceeași persoană.

Este suficient să lecturați cu atenție vechile cronici ale lui Herodot, Platon, Strabon, Iordanes sau diferite lucrări ale unor eminenți istorici și spiritualiști români precum Densușianu, Pârvan, Heliade, ca să realizați că este vorba despre două personaje, în carne și oase, și nu despre unul singur. Voi da un singur exemplu în această direcție, unul care poate fi însă extrem de grăitor pentru un observator atent al fenomenului spiritual și istoric autohton.

Herodot spune la un moment dat, într-o cronică, faptul că Zalmoxe a fost sclavul lui Pitagora, cel care a trăit între anii 580-500 î.H. Dar tot el afirmă, cu același prilej: „cred însă că acest Zalmoxis a trăit cu multă vreme mai înaintea lui Pythagoras”. 

În primul rând, Zalmoxe nu a fost sclavul lui Pitagora. Și nici discipol al lui. Pitagora a fost, în realitate, unul dintre discipolii lui Zalmoxe, dar orgoliul elen nu putea accepta așa ceva și atunci s-a apelat la o… „mică și nevinovată” mistificare. Apoi, evidenta nesiguranță a lui Herodot, în ceea ce privește fixarea în timp a existenței lui Zalmoxe, se datorează, în mod cert, aceleiași confuzii regretabile care se face și astăzi. Adică, Zalmoxe, cel care într-adevăr a fost contemporan cu Pitagora, este confundat de Herodot cu Zamolxe, cel care, în 1440 î.H., a pus bazele zamolxianismului.

Atât Zamolxe cât și Zalmoxe au fost priviți de către inițiații pelasgi (Zamolxe), respectiv de către cei traci și apoi geto – daci (Zalmoxe), ca Mari Preoți, Fii ai Luminii Focului Sacru, mari slujitori ai „Domnului Zeu” (Domine Deus), adică a Celui căruia noi îi spunem astăzi… DUMNEZEU.