Protecția împotriva agresiunilor subtile

Am decis să scriu acest articol în urma unei discuții avute cu câțiva discipoli ai Școlii Focul Sacru, referitoare la acest subiect extrem de controversat și disputat în același timp.
La un moment dat, unul dintre ei m-a întrebat dacă există vreo metodă de protecție împotriva agresiunilor petrecute în plan subtil. Dând glas unui gând venit instantaneu, i-am răspuns scurt:

Nu! În afară de una singură: manifestarea constantă a Iubirii și a Iertării.

Voi încerca, pe scurt, să dau o mică explicație acestui răspuns… spontan.
Practic, în momentul în care mi s-a pus această întrebare, ceva s-a declanșat în mine și o voce interioară, pe care nu o mai confund de ceva vreme, mi-a dat imediat răspunsul, cu argumentele de rigoare, pe care le-am și înfățișat auditoriului meu din acel moment.

Conform Legii Iubirii, dar și Legii Răului Destin (Legea karmei), venim în această lume pentru a fi fericiți, dar și pentru a experimenta tot felul de situații mai puțin plăcute, care ne produc suferințe multiple, de diferite feluri, prin care ardem energiile malefice ale greșelilor trecutului nostru.
Ca entități spirituale libere, venim la trup, la un moment dat, cu o anumită încărcătură karmică, la care, în imensa majoritate a cazurilor, mai adăugăm alta, ce nu este altceva decât „rodul” greșelilor din această viață terestră.

Așadar, într-un fel, suferințele și încercările de tot felul sunt… normale și… necesare pentru această lume materială.

În altă ordine de idei, cred că trebuie să lămurim un aspect: sunt meritate sau nu suferințele noastre?
Ei bine, dacă avem certitudinea perfecțiunii Unicului Creator, a Dumnezeului cel Adevărat, răspunsul nu poate fi decât unul singur: da!

Omule, atunci când ești agresat în plan subtil și suferi, trebuie să știi că asta nu se petrece din vina cuiva sau a ceva. Tu ești singurul responsabil.
Suferințele care au ca sursă agresiunile în plan subtil nu pot surveni decât în urma unui atac malefic provenit din zona lumii întunecate.
Dacă Dumnezeu nu face greșeli (și nu face), înseamnă că toate se petrec cu Voia Lui.

Aceasta este valabil chiar și în cazul agresiunilor în plan subtil. Iar dacă ele se petrec cu Voia Sa, gesturile noastre de protecție împotriva agresiunilor subtile (prin folosirea talismanelor, simbolurilor de tot felul, crucilor, iconițelor, „ecranelor de Lumină”, sferelor sau spațiilor de Lumină etc.), lăsând deoparte inutilitatea lor reală, nu se situează oare în afara Voii Sale?
Ba da! De cele mai multe ori, da!

Dacă vom face un minim efort de cugetare adâncă, de meditație, și îi vom privi mai îndeaproape pe Marii Inițiați ai vremurilor, pe Marii Maeștri, vom constata destul de ușor faptul că ei nu au fost preocupați de acest aspect al protecției împotriva agresiunilor subtile și nici nu și-au sfătuit discipolii să o facă.
Iisus, Fiul Omului, a procedat oare astfel cu ucenicii Săi?
Cu siguranță, Marele Învățător al Iubirii, Marele Inițiat, Iisus, Fiul Omului, nu i-a sfătuit pe ucenicii Săi în această direcție. Oare de ce nu a făcut-o? Răspunsul este foarte simplu și, pentru mulți oameni, dezamăgitor sau incredibil:

Nu există o altă protecție reală împotriva agresiunilor subtile în afară de manifestarea Iubirii noastre pentru tot și pentru toate, precum și a gesturilor de Iubire (rugăciuni, gânduri bune, vorbe bune, fapte bune) pe care alte existențe vii, cu trup sau fără trup, le fac față de noi.

Singura protecție reală împotriva atacurilor în plan subtil, protecție binecuvântată de Dumnezeu, este dată, așadar, de manifestarea constantă a virtuților divine, urmând Calea Iubirii, slujind Adevărul Iubirii și trăind cu abnegație și smerenie… Viața în Iubire.
Dacă vom proceda astfel, aura noastră va fi una puternică și strălucitoare — un scut de nădejde împotriva oricărei agresiuni, în orice moment. Asta însă doar atunci când acea agresiune nu se produce cu Voia lui Dumnezeu. Iar atunci când El o permite, nu se mai poate face nimic. Dumnezeu permite agresiunea doar atunci când ea constituie o plată sau o încercare.

În aceste cazuri, unica rezolvare este manifestarea credinței în Dumnezeu, a răbdării, a smereniei și, mai ales, a Iubirii și a Iertării față de tine însuți, față de tot și de toate.

Ioan – coordonator spiritual „Focul Sacru”.

Te așteptăm la curs: https://foculsacru.ro/cursuri/