Fragment din cartea Din tainele Învățăturii Iubirii

Pentru început, am să mă opresc puțin asupra unui aspect care a fost, este și va fi multă vreme de acum înainte pricină de dezbinare între credincioși. Neînțelegerile dintre ei au fost și sunt cauzate adesea și de opiniile diferite pe care le au referitor la timpul în care ar trebui să aibă loc botezul. Unii, folosind pretextul botezului lui Iisus la o vârstă adultă, spun că acest act divin ar trebui să aibă loc doar atunci când cel ce urmează a fi botezat, în cunoștință de cauză, poate alege singur religia în care dorește să se boteze. Alții, spun că botezul este bine să aibă loc la 40 de zile de la naștere. Cred că și unii și alții greșesc.

Există în acest moment o întreagă literatură, o adevărată cultură ași spune, creată în jurul a ceea ce privește acest fenomen, acest subiect al extratereștrilor, promovat tot mai consistent în ultimii ani
Ce sunt de fapt așa-zișii… „extratereștrii”?

„Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”. Mihai Eminescu.

Omul (și nu doar el), pe parcursul vieții, este mereu în două ipostaze: manifestă Iubirea și tot ceea ce aparține de ea, sau manifestă ura, cu toate cele care o exprimă. O a treia ipostază nu există, chiar dacă mulți o clamează deseori, în mod naiv. Și asta pentru că în lumea spirituală (cea care stă la baza a tot și a toate) nu există neutralitate. Există doar acțiune prin gând, vorbă și faptă, într-o direcție sau alta. Una dintre ele, manifestarea Iubirii, „ridică” o ființă, o ajută să evolueze, iar cealaltă, manifestarea urii, o „coboară”, o poartă spre o involuție sigură.

„Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”. Mihai Eminescu.

Am decis să scriu acest articol, chiar dacă, foarte probabil, voi deranja foarte multă lume din zona spirituală. Însă, grija mea nu este  să nu-i supăr pe acești oameni, ci să apăr, cum pot și cât pot, această zonă minunată a spiritualității. Să apăr în special acea spiritualitate care își are rădăcinile pe acest Pământ greu încercat al României. Socotesc că se cuvine să o apăr, așadar, de tot felul de atacuri, de tot felul de falși maeștri spirituali.

„Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”. Mihai Eminescu.

În acest scurt articol, mi-am propus să  demontez una dintre cele mai grosolane manipulări  prin care slujitori răului, au căutat cu o perseverență diabolică să distrugă încet şi sigur adevăratele valori umane. Este vorba despre vestitul proverb românesc care spune: „Capul plecat sabia nu-l taie” .

Un proverb inspirat de o strofă a  legendei istorice „Daniel Sihastru” creație literară de excepție a lui Dimitrie Bolintineanu. În această strofă, autorul ei spune:  

fragment din cartea Din Tainele Învățăturii Iubirii.

„Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”. Mihai Eminescu.

Se spune că atunci când un duh se hotărăște să vină la trup își alege cu multă atenție viitorii părinți pe care îi studiază vreme îndelungată şi în funcție de caracteristicile acestora, de legăturile care au existat între el şi duhurile lor în alte vieți terestre, își programează una sau mai multe dintre componentele misiunii sale viitoare.

Iată așadar, ce face duhul, printre multe alte pregătiri, înainte de întrupare.

Să vedem însă ce fac viitorii părinți.

„Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”. Mihai Eminescu.

Este o necesitate spirituală fundamentală, în procesul de Inițiere „Focul Sacru”, care alături de practicarea instruirii spirituale, a postului, a cugetării, a propovăduirii Iubirii (Iertării) și a vindecării divine, asigură o evoluție spirituală sigură, chiar dacă este, de multe ori, destul de anevoioasă. Toate aceste necesități spirituale au fost practicate de Iisus, Fiul Omului, la cel mai înalt nivel și El, ne-a arătat cât se poate de clar Calea zicând: 

„Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl”.

„Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”. Mihai Eminescu.

• fragment din cartea Din Tainele Învățăturii Iubirii.

Inițiații pelasgi, preoții zamolxieni, cunoșteau și foloseau „Focul Sacru”. Au învățat asta de la Marele Preot Inițiat Zamolxe. Apoi, au transmis această taină inițiatică din generație în generație. Și astfel taina „Focului Sacru” a fost cunoscută tuturor neamurilor care alcătuiesc națiunea noastră, rădăcinile noastre a celor de astăzi.

Așadar, Zamolxe, într-o bună zi, i-a chemat în jurul său pe primii discipoli ai școlii zamolxiene și le-a spus:

„Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”. Mihai Eminescu.

• fragment din cartea Din Tainele Învățăturii Iubirii.

Totul a început, așadar, în jurul anului 1440 î.H., atunci când Marele Preot al pelasgilor, Zamolxe, a pus bazele vestitei sale școli, cunoscută în întreaga lume spirituală sub numele de Școala zamolxiană. După aproape 900 de ani, undeva în jurul anului 535 î.H., străvechea școală a fost consolidată și ridicată, la un nivel inițiatic superior, de către cel cunoscut sub numele de Zalmoxe. Din acel moment ea s-a numit Școala zalmoxiană.