„Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”. Mihai Eminescu.

Imediat după botez, Iisus a intrat într-un lung post susținut de o intensă rugăciune. Postul și rugăciunea de 40 de zile au constituit o altă etapă a pregătirii Lui, una care a avut drept scop ducerea la bun sfârșit a celei mai grele misiuni avute vreodată de un Duh pe această planetă.

Vă întrebați probabil de ce a avut nevoie Iisus Hristos de acest post și de această lungă rugăciune?

Sunt două aspecte pe care vreau să le scot în evidență în legătură cu acest subiect. În primul rând, nu este bine să uitați că El a fost Om și Dumnezeu și, prin urmare avea aceeași constituție anatomică, ca noi toți, aceleași nevoi. Dacă Hristos – Dumnezeu nu avea nevoie de post, Iisus – Omul, da.

Apoi, prin gestul Său, ne-a transmis, de fapt, cum este bine să procedăm înaintea momentelor mai dificile, înaintea unor misiuni mai grele pe care le vom avea de îndeplinit; ne-a arătat una dintre căile care ne vor ajuta să facem pașii necesari spre îndumnezeire. Pentru a-Și pune într-o armonie deplină Trupul și Sufletul, conform Voii Sfântului Duh, partea Sa umană trebuia să treacă și prin această purificare, subliniez, lumească.

Momentul „Schimbării la Față” de pe muntele Tabor avea să fie ultima și totodată cea mai înaltă purificare a Sa, dar aceea a fost una dumnezeiască în care Sfântul Duh, prin Focul Său Sacru, a purificat la cel mai înalt nivel Ființa Omului Iisus, acest eveniment constituind, de fapt, și ultima Lui pregătire înainte de suferințele cumplite la care avea să fie supus.

Postul constituie una dintre cele șase necesități spirituale și, prin urmare, acest aspect al manifestării noastre este unul extrem de important. Drept pentru care va trebui să ținem cont de această necesitate spirituală dacă dorim să ne angajăm în a urma Calea, Adevărul și Viața, singura modalitate prin care putem obține desăvârșirea, îndumnezeirea. Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl (Dumnezeul) vostru Cel Ceresc este desăvârșit.

De ce totuși este bine să practicăm postul? De ce intră el în rândul necesităților spirituale?

Sunt întrebări la care voi încerca să răspund în cele care urmează.

La nivelul naturii inferioare și superioare umane au loc agresiunile de tip demonic, zona preponderentă de manifestare a lor fiind cea a naturii inferioare identificată în spiritualitate cu personalitatea inferioară umană. Pentru a spori manifestarea lui Dumnezeu în aceste zone este necesar, în mod normal și firesc, să reducem manifestările de tip demonic. Pentru a diminua și chiar elimina acest tip de manifestare, este bine să reducem, până la dispariție, energiile grosiere din zona naturii noastre inferioare și superioare.

De ce este bine să facem aceasta?

Simplu: pentru că existențele întunecate se hrănesc cu acest tip de energie, mai clar, cu energii malefice. Dacă nu au hrană, nu vor veni.

Postul trupului.

Și postul, la fel ca rugăciunea, are treptele lui de manifestare și puțini sunt oamenii care cunosc acest lucru. Acestea sunt: postul trupului, postul minții, postul inimii. Ele se desfășoară pe două paliere: unul în care postitorul ține post cu alimentație vegetariană, celălalt în care omul ține post total care poate fi: cu apă sau fără apă (acesta din urmă nu este indicat decât în fazele finale ale inițierii spirituale). Al doilea palier este bine să fie practicat numai după însușirea cu temeinicie a postului cu alimentație vegetariană.

Manifestarea lui Dumnezeu, dezvoltarea rugăciunii în om, începe de jos în sus, adică de la trup înspre duh. Prin urmare, primul post pe care este bine să-l învățăm, să-l practicăm, este cel al trupului care constituie și prima componentă a naturii inferioare. În timpul postului trupului vom folosi drept hrană doar alimentele vegetariene.

Este suficient acest lucru?

Nu, acest tip de post este bine să fie susținut și de rugăciunea trupului, cel puțin, pe care o vom face de minim trei ori pe zi: dimineața, la prânz și seara.

Ce este rugăciunea trupului?

Pur și simplu semnifică rostirea rugăciunilor începătoare (în Școala „Focul Sacru” acestea sunt rugăciunea împărătească „Dumnezeul nostru” și „Doamne ajută”) cu voce tare, atât cât să ne putem auzi propriul glas. În tot timpul postului trupului vom avea grijă să ne spălăm cât mai des, să avem o înfățișare cât mai plăcută, să fim cât mai mult cu zâmbetul pe buze, să ne iertăm trupul, să-i cerem iertare pentru tot ce i-am greșit și să-i mulțumim pentru tot ce a făcut pentru noi. Postul trupului însoțit de rugăciune ne va ajuta să-L manifestăm pe Dumnezeu cu primele trei părți ale naturii inferioare: trupul, corpul eteric și corpul subtil astral.

Postul minții.

Cea de-a doua treaptă a postului este postul corpului mental sau postul minții. O treaptă net superioară de altfel, postului trupului. În postul mental, pe lângă practicarea celor necesare postului trupului, intervine și strădania noastră în direcția gândirii pozitive și a eliminării pe cât posibil a gândurilor rele. De asemenea, vorbele noastre este bine să fie bune, constructive, iar rugăciunea minții să o practicăm cât mai des. Adică, nu mai rostim rugăciunea cu voce tare ci în gând, interiorizând-o în noi într-o bună și înțeleasă simțire a ei. Este bine, de asemenea, să practicăm în timpul postului minții și cugetarea profundă. Prin acest post ținut concomitent cu cel al trupului vom da un ajutor substanțial naturii noastre inferioare în manifestarea lui Dumnezeu.

Postul inimii.

Următoarea treaptă a postului, cea de a treia, este postul inimii unde ni se recomandă să le facem pe toate cele de până acum, dar toate să fie însoțite de rugăciunea inimii:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine!

Ca să înțelegem corect acest post este necesar să vedem întâi ce este de fapt „inima”, în această exprimare, pentru că în nici într-un caz nu este vorba numai despre inima noastră fizică. Această ,,inimă” reprezintă partea noastră de simțire sufletească, ea   situându-se atât la nivelul naturii inferioare (,,inima zburdalnică”), cât și la nivelul naturii superioare și divine. Avem astfel zece ,,inimi”: inima trupească, eterică, astrală, mentală, solară, universică, cosmică, inima Fiicei Divine, a Fiului Divin, precum și a duhului.

Postul inimii se va desfășura până la nivelul naturii divine, adică până la „inima cosmică” întrucât la acest nivel agresiunile de orice fel nu au eficiență în nicio situație. Știm doar că aici polaritatea bine-rău nu mai există. Dumnezeu, exprimat la acest nivel, este deasupra binelui și al răului. La fiecare nivel dintre cele amintite, „postul inimii” se manifestă prin urmare diferit, la fel ca rugăciunea, de altfel.

Nu este ușor să practicăm acest post și nu vom ajunge la el decât după ce am așezat, am învățat și practicat cu multă râvnă cele două posturi de dinainte. În timpul desfășurării lui se întărește și mai mult manifestarea lui Dumnezeu în zona naturii inferioare, dar și la nivelul naturii superioare.

Este bine să ținem post, la modul general pentru fiecare „parte” a ființei noastre, apoi pentru cei apropiați sau mai puțin apropiați, pentru cei aflați în nevoi, pentru neamul nostru, pentru toate existențele Creației etc.

Ioan

Doriți să pătrundeți în tainele Inițierii „Focul Sacru”? 

Participați la cursul de Inițiere „Focul Sacru” (treapta I) desfășurat sub genericul „Cunoaște-te pe tine însuți și-L vei cunoaște pe Dumnezeu”.