Sfântul Ioan Botezătorul

Despre Ioan Botezătorul se cunosc foarte puține lucruri. Printre cele cunoscute se numără însă unul important, dar puțin accentuat de evangheliști și foarte slab studiat de analiștii religioși sau spirituali. Acesta se referă la gradul de rudenie dintre Ioan Botezătorul și Iisus.

Aș dori să amintesc faptul că, la un moment dat – spune Evanghelia după Luca – Arhanghelul Gabriel îi spune Mariei: „Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei”.

Este limpede că, dacă Elisabeta era rudă cu Maria, cei doi, Ioan și Iisus, erau și ei rude. Evanghelistul nu precizează gradul exact de rudenie dintre cele două femei, dar afirmă foarte clar că ele erau rude.

Isaia, profetul, îl zugrăvește pe Ioan ca pe un om îmbrăcat modest, purtând haine din păr de cămilă, hrănindu-se cu miere și lăcuste, subliniind astfel viața sa ascetică. Era un om la care veneau zilnic, din toate colțurile Ierusalimului și ale Iudeii, mulțimi de credincioși care își mărturiseau păcatele, se căiau pentru ele și, în final, primeau „botezul cu apă”.

Mărturisirea păcatelor de către cei de atunci constituie, practic, o primă formă a spovedaniei de astăzi.

Ioan a remarcat faptul că, printre cei care veneau la el și se botezau din convingere, se aflau și alții – fariseii și saducheii – care nu aveau credință în inimile lor. Aveau însă frică de pedeapsă, de suferință sau, pur și simplu, dorința de a-l spiona pe „Botezător”. Acestea erau, în realitate, adevăratele motive pentru care solicitau săvârșirea asupra lor a acestui act divin, act care stă astăzi la baza ritualului Sfintei Taine a Botezului.

Necruțător, așa cum era atunci când considera că Legea este încălcată, le spunea acestora, de fiecare dată și într-un mod foarte aspru, că nu se pot juca, după bunul lor plac, cu Legile lui Dumnezeu.

De asemenea, foarte puțini analiști au remarcat faptul că Ioan Botezătorul prorocea, cu toată convingerea, evenimente care aveau să se petreacă la viitoarea venire a lui Hristos.

Astfel, el credea cu tărie că Iisus Hristos va veni și va aduce lumii „Botezul cu Foc” și că, după venirea Lui, vor rămâne pe această planetă doar cei drepți, cei cu adevărat credincioși.

Prin tot ceea ce făcea, Ioan pregătea, de fapt, venirea Mântuitorului Lumii, a Celui care avea să dea un impuls puternic și decisiv umanității și Terrei însăși, în ceea ce privește parcursul evolutiv și trecerea de la faza de evoluție mentală la cea de evoluție solară. Acest eveniment spiritual planetar avea să se petreacă, aproximativ 2000 de ani mai târziu, la data de 22 decembrie 2012.

Această dată – coincidență sau nu – a coincis cu momentul în care mayașii ar fi prevestit sfârșitul lumii, prorocire acceptată ca atare de o mare parte dintre credincioși.

Nimic mai fals. Nu voi intra în detalii, deoarece nu aceasta este tema acestui articol.

Voi spune doar atât: nu există moarte sau sfârșit existențial într-un Dumnezeu veșnic. Există doar treceri de la o formă la alta. Lavoisier spunea că în natură nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, ci totul se transformă.

Să revenim acum la subiectul nostru.

Truda și strădania de-o viață ale lui Ioan Botezătorul s-au împlinit odată cu apariția la Iordan a lui Iisus.

Fiul Omului a mers direct la Ioan Botezătorul și i-a cerut, cu blândețe, să-L boteze.

Însă acesta, complet uluit, L-a oprit, spunându-I plin de nedumerire: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?”.

Aceste cuvinte exprimă foarte clar faptul că Ioan aștepta cu totul altceva de la Iisus. Aștepta „Botezul cu Foc” și era convins că el trebuia să primească acest botez de la Fiul Omului, și nu invers.

Într-adevăr, Botezul cu „Focul Sacru” va veni, însă acest lucru se va petrece la următoarea venire a Fiului lui Dumnezeu, într-o viitoare fază de evoluție planetară, pe care noi, cei din „Focul Sacru”, o numim faza de evoluție cosmică, spre sfârșitul ei.

Aceste versete mai confirmă un lucru: faptul că Ioan Botezătorul cunoștea calitatea Duhului Învățătorului și știa că în trupul omului Iisus sălășluiește Fiul lui Dumnezeu, Hristos.

Vorba blândă și împăciuitoare a Învățătorului l-a liniștit însă pe Ioan care, aplecându-se asupra Sa, a îndeplinit ritualul sacru al Botezului.

Prin aceasta s-a făcut „dreptatea”, adică a avut loc acordul omului cu Legea lui Dumnezeu, împlinindu-se astfel Planul Divin în direcția mântuirii sale și a lumii, în general.

În Evanghelia după Matei se spune că, imediat după botezul lui Iisus, la ieșirea Sa din apă, Ioan Botezătorul, precum și o mică parte dintre cei prezenți, au văzut coborârea Sfântului Duh sub forma unui porumbel asupra lui Iisus și au auzit glasul lui Dumnezeu spunând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit”.

Aceste cuvinte au arătat foarte clar celor care au avut atunci „urechi de auzit” – claraudiție – și „ochi de văzut” – clarvedere – originea Duhului lui Iisus, misiunea Sa și dubla Sa ipostază: Om și Dumnezeu.

Ele subliniază, de asemenea, faptul că tot ceea ce s-a întâmplat și tot ceea ce se va întâmpla a fost hotărât de Unicul Creator, prin mijlocirea Tatălui Ceresc și a Mamei Cerești, iar hotărârile Sale au fost, sunt și vor fi întotdeauna ireversibile.

Totodată, Dumnezeu i-a atenționat pe cei care L-au auzit atunci, precum și pe cei de astăzi sau din viitor, că Hristos este Fiul Său și că doar Lui I-a fost dată toată puterea în Cer și pe Pământ.

Cine a fost, totuși, Ioan Botezătorul?

În Evanghelia după Matei se arată că Iisus le-a spus, la un moment dat, ucenicilor Săi:

„Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el.”

Cine este, atunci, cel mai mic în Împărăția Cerurilor?

Dacă privim Ierarhiile Cerești, pe treapta cea mai de jos se află Îngerul – îngerul eteric, așa după cum îl numim noi, cei din „Focul Sacru”.

Iar acum se cuvine să deslușim mesajul.

Iisus, Fiul Omului, le spune discipolilor Săi că Ioan Botezătorul este cel mai mare, ca rang spiritual omenesc, dintre toți cei născuți din femeie.

Învățătorul nostru spiritual s-a referit strict la rangul de Om al lui Ioan pe Pământ, și nu la rangul duhului său, așa cum s-a crezut adesea. La acesta din urmă S-a referit însă într-un alt context și cu un alt scop.

Până la venirea Fiului lui Dumnezeu pe Pământ – Hristos – Iubirea Hristică, cea de-a noua treaptă a Iubirii duhului uman, nu era cunoscută. Prin urmare, nivelul maxim de elevare spirituală care putea fi atins de un inițiat pe Terra era cel al omului divin tronic, adică Om al Iubirii Divine.

Având în vedere că natura divină umană cuprinde trei trepte, vorbim despre un om care a reușit să cunoască și să manifeste Iubirea Fiicei Divine, prima treaptă a naturii divine a unei ființe vii umane – și nu numai.

Astfel, toți inițiații vremurilor de dinaintea venirii lui Hristos au cunoscut și au manifestat pe deplin această treaptă a Iubirii.

Odată cu venirea la trup – sau mai exact după Înalțarea Sa – a Fiului lui Dumnezeu, oamenii au primit posibilitatea de a cunoaște și manifesta Iubirea hristică, ceea ce a condus, implicit, la cunoașterea Iubirii Duhului – a Tatălui Ceresc și a Mamei Cerești – adică la îndumnezeire sau desăvârșire, așa cum le-a spus Iisus ucenicilor Săi: „Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel Ceresc desăvârșit este”.

Ioan Botezătorul – ca antemergător – a fost primul Om îndumnezeit al Terrei.

Până la el, niciun alt om născut din femeie nu atinsese această performanță spirituală.

I-au urmat apoi, imediat, Iisus, Fiul Omului, și, în cele din urmă, Apostolii.

Cu toate acestea, un înger eteric – ultimul în Ierarhia Împărăției Cerurilor – este mai mare decât omul, indiferent de nivelul său spiritual, deoarece omul rămâne inferior duhului îngeresc în ierarhia stabilită cu infinită înțelepciune de Unicul Creator.

În ceea ce privește duhul lui Ioan, lucrurile sunt la fel de clare.

Dacă analizăm capitolul 11, versetul 10 din Evanghelia după Matei –
„Iată, Eu trimit, înaintea feței Tale, pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta înaintea Ta” – și privim ierarhiile din Cerul al zecelea, – Altarul Împărăției Cerurilor – putem constata că duhul lui Ioan Botezătorul a fost un Duh Înger Serafim.

Acest lucru se explică prin faptul că Îngerii Tatălui Ceresc și ai Mamei Cerești sunt Îngerii Serafimi, aspect cunoscut de mai multă vreme în cadrul „Focului Sacru”.

Să fim Oameni!

Ioan – coordonator spiritual „Focul Sacru”

*

Doriți să pătrundeți în tainele Inițierii „Focul Sacru”?

Este necesar să faceți un prim pas. Participați la cursul introductiv online intitualat generic Omul energetic.

Aici te poți înscrie: https://foculsacru.ro/inscriere/

Primele detalii le puteți afla aici:  https://foculsacru.ro/cursuri/