„Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”. Mihai Eminescu.

Omul (și nu doar el), pe parcursul vieții, este mereu în două ipostaze: manifestă Iubirea și tot ceea ce aparține de ea, sau manifestă ura, cu toate cele care o exprimă. O a treia ipostază nu există, chiar dacă mulți o clamează deseori, în mod naiv. Și asta pentru că în lumea spirituală (cea care stă la baza a tot și a toate) nu există neutralitate. Există doar acțiune prin gând, vorbă și faptă, într-o direcție sau alta. Una dintre ele, manifestarea Iubirii, „ridică” o ființă, o ajută să evolueze, iar cealaltă, manifestarea urii, o „coboară”, o poartă spre o involuție sigură.

În continuare, voi emite câteva argumente de bază în sprijinul celor afirmate, voi încerca să arăt câte ceva despre dualitatea „bine”-„rău„ sau Iubire-Ură.

Manifestarea Binelui sau manifestarea Iubirii.

Iubirea, în diversele sale forme, este văzută ca o forță constructivă și elevatoare. Ea nu se limitează doar la relațiile interpersonale, ci include și iubirea de sine, cu tot ceea ce reprezintă ea, precum și compasiunea, altruismul, empatia și dorința de a contribui la binele comun.

Manifestarea iubirii poate ridica o ființă prin:

1. Dezvoltarea ei spirituală.

Iubirea ne conectează, în primul rând cu divinitatea din noi înșine, facilitând o creștere interioară și o înțelegere profundă a vieții, în general.

2. Îmbunătățirea relațiilor cu alți oameni și nu numai.

Prin iubire, construim relații puternice și autentice cu cei din jur, cu elementele Creației, relații bazate pe respect și apreciere reciprocă.

3. Bunăstare personală.

Iubirea, în orice formă de manifestare, contribuie la sănătatea mentală, emoțională, oferindu-ne o stare de pace și împlinire.

Manifestarea răului sa manifesatrea urii.

Ura și toate manifestările sale, exclusiv negative, reprezintă o forță distructivă. Ea, ura, nu doar că dăunează celor din jur, dar adesea afectează profund și pe cel care o manifestă. Mai mult, ea duce, cu siguranță, la involuția unei ființe prin:

a) degradare ei spirituală; ura ne separă de aspectele pozitive ale existenței și ne închide în fața creșterii și a evoluției;

b) distrugerea relațiilor cu alte persoane; ura poate ruina relațiile interpersonale, creând conflicte și răni adânci.

c) impact negativ asupra sănătății personale; emoțiile negative, precum ura, pot duce la probleme de sănătate mentală și fizică, contribuind la stres, anxietate și chiar boli cronice.

Lipsa neutralității.

Argumentul cum că în lumea spirituală nu există neutralitate și că fiecare acțiune ne plasează fie în direcția iubirii, fie în cea a urii, poate fi susținut și prin observația că, indiferent de intențiile pe care le avem, acțiunile și gândurile noastre au consecințe și deschid anumite direcții toxice în viața noastră. Chiar și aparenta neutralitate poate fi interpretată ca o lipsă de acțiune în fața urii, în fața răului, ceea ce, în mod implicit poate susține starea negativă, ne situează de partea mai puțin bună a vieții, de partea celor care produc ură și se hrănesc cu energiile ei.

Ioan

Doriți să pătrundeți în tainele Inițierii „Focul Sacru”? 

Participați la cursul de Inițiere „Focul Sacru” (treapta I) desfășurat sub genericul „Cunoaște-te pe tine însuți și-L vei cunoaște pe Dumnezeu”.