Am decis să scriu acest articol, chiar dacă, foarte probabil, voi deranja multă lume din zona spirituală. Însă grija mea nu este să nu-i supăr pe acești oameni, ci să apăr – cum pot și cât pot – această zonă minunată a spiritualității. Să apăr, în special, acea spiritualitate care își are rădăcinile pe acest pământ greu încercat al României și să o protejez de tot felul de atacuri ale unor falși oameni spirituali.

După anul 1990, în România au pătruns foarte multe curente spirituale, găsind la noi un „pământ fertil”. Și aceasta pentru că sufletele a zeci de mii de români erau însetate de cunoaștere, după greaua încercare prin care au trecut în timpul regimului dictatorial ceaușist, când nici nu se putea pune problema unei educații de tip spiritual.

Din nefericire, începând tot cu anul 1990, au apărut și o sumedenie de falși maeștri spirituali care, exploatând naivitatea oamenilor dornici de cunoaștere, au provocat numeroase neajunsuri în zona spirituală românească și, totodată, multă dezamăgire.

Mă voi opri asupra unui singur aspect. Mai precis, mă voi ocupa de falșii maeștri spirituali, falșii preoți zalmoxieni și de falsele preotese zalmoxiene.

De ce le spun așa? Dintr-un motiv foarte simplu.

Este aproape imposibil să dobândești calitatea de maestru spiritual în câteva luni sau chiar în câțiva ani. Este la fel de imposibil să dobândești titlul de preot zalmoxian sau de preoteasă zalmoxiană în doar trei luni sau trei ani. De asemenea, este aproape imposibil să dobândești titulatura de IO (cea mai înaltă titulatură spirituală autohtonă, care înseamnă „Om al Iubirii”) într-o perioadă atât de scurtă.

Am spus „aproape imposibil”, întrucât există totuși o excepție: posibilitatea ca entitatea spirituală întrupată să fi avut cândva, într-o altă existență, acea titulatură, iar o entitate spirituală înaltă să o inițieze prin revelație. Adică, pur și simplu, să-i amintească cine este. Atenție însă: astfel de evenimente spirituale sunt extrem de rare pe planeta Terra.

Pentru a înțelege ridicolul situației, menționez faptul că titlul de preot zalmoxian sau de preoteasă zalmoxiană era dobândit, în general, după șapte ani de dedicare inițiatică în munți, perioadă în care tinerii erau complet izolați de lumea oamenilor obișnuiți. Și nu toți reușeau.

Cel mai înalt titlu spiritual autohton, echivalent cu cel de maestru spiritual – cel de IO – era dobândit foarte rar și, de regulă, după zece ani de trudă inițiatică în aceleași condiții. Uneori, perioada era mult mai lungă și extrem de rar mai scurtă.

Mai mult decât atât, preoții și preotesele zalmoxiene, precum și IO (Oamenii Iubirii), puteau realiza lucruri imposibil de atins pentru oamenii obișnuiți: efectuau materializări și dematerializări, levitau și manifestau daruri precum clarvederea (vedeau ceea ce alții nu puteau vedea), claraudiția (auzeau ceea ce alții nu puteau auzi) și darul vindecării (realizau vindecări miraculoase). Aceasta este doar o mică parte dintre însușirile lor formidabile.

Prin urmare, atunci când întâlniți persoane care se autointitulează „preoți zalmoxieni”, „preotese zalmoxiene” sau „IO”, acordați prioritate la ceea ce pot face, nu la ceea ce povestesc.

„După roadele lor îi veți cunoaște.” – Iisus, Fiul Omului

În continuare, să vedem cum descrie Omraam Mikhael Aivanhov – unul dintre puținii Maeștri Spirituali ai secolului trecut – ce înseamnă un maestru spiritual:

„Un Maestru, trebuie s-o știți, este la fel ca toți ceilalți oameni: are aceleași organe care-l fac să simtă aceleași nevoi și aceleași dorințe. Iar dacă îi tăiați o bucată de carne, veți vedea că sângele său va curge roșu, ca la toată lumea. Diferența este că, la un Maestru, conștiința este mult mai vastă decât la majoritatea oamenilor: el are un ideal, puncte de vedere superioare și, mai ales, a ajuns la o perfectă stăpânire de sine. Evident, pentru aceasta este nevoie de foarte mult timp și de o activitate gigantică; de aceea nimeni nu poate deveni Maestru într-o singură întrupare.”

„Dacă întâlniți un Maestru, să știți că toate calitățile și virtuțile pe care le manifestă nu le-a dobândit în această singură viață. Nu. A fost nevoie să lucreze timp de secole, chiar milenii. Iar calitățile câștigate prin propria activitate nu dispar atunci când a părăsit Pământul; când revine, le aduce din nou cu sine. Astfel, din întrupare în întrupare, el adaugă noi elemente spirituale, până în ziua în care devine o adevărată călăuză de Lumină și Virtute divină.”

„Evident, atunci când vorbesc despre Maeștri Spirituali, mă refer la adevărații Mari Maeștri spirituali. Știu foarte bine că acest titlu este acordat multor artizani pentru a arăta că excelează în profesia lor și, de asemenea, notarilor, magistraților, artiștilor etc. Este un mod de a privi lucrurile și nu le refuz acest titlu. Dar trebuie să știți că un adevărat Maestru, în sens spiritual, este o ființă care, înainte de toate, cunoaște Adevărurile esențiale – nu ceea ce oamenii au scris, creat sau povestit, ci esențialul, conform Inteligenței cosmice.”

(Aș face aici o mică și necesară corecție: este vorba despre Inteligența Creatorului, și nu despre „Inteligența cosmică”. Dar și Omraam Mikhael Aivanhov a recurs la anumite autocenzurări, pentru a nu fi acuzat de misticism religios.)

„Un Maestru Spiritual trebuie să fi avut, mai presus de toate, voința de a se domina pe sine, de a stăpâni și controla totul în interiorul său, și să fi reușit în această direcție. În final, această știință și această stăpânire asupra propriilor carențe, pe care le-a cucerit, nu trebuie să servească decât manifestării tuturor calităților și virtuților divine.”

(Aici, Omraam Mikhael Aivanhov făcea referire la „cunoașterea de sine”.)

„Există foarte mulți impostori și șarlatani pregătiți să profite de naivitatea oamenilor. Ei au citit doar câteva cărți mărunte de științe oculte, adesea scrise de ignoranți, și atât: se vor prezenta peste tot drept Mari Maeștri. Ei nu poartă asupra lor niciun semn care să arate că Divinitatea i-a recunoscut; ei înșiși s-au declarat Maeștri și cred că acest lucru este suficient.

Un adevărat Maestru nu vă va spune niciodată că este Maestru; el vă va lăsa să simțiți și să înțelegeți acest lucru. Nu se grăbește să fie recunoscut.

Dimpotrivă, un fals Maestru, din momentul în care a decretat că este Maestru, nu mai are decât o singură idee: să se impună celorlalți.”

Închei citatul referitor la Omraam Mikhael Aivanhov.

În ceea ce mă privește, în cei peste 36 de ani de experiență am reușit să recunosc relativ ușor un veritabil Maestru Spiritual și să-l deosebesc de un fals maestru spiritual. Cel puțin, am reușit să deosebesc „grâul” de „neghină”.

Acesta este motivul pentru care afirm, cât se poate de clar, că în România, în acest moment, nu există niciun Maestru Spiritual veritabil.

Orice om cu o minimă cunoaștere spirituală ar putea face acest lucru relativ simplu. Este suficient să stăpânească foarte bine următoarele aspecte:

  • să cunoască structura omului în plan subtil – ceea ce noi, cei din „Focul Sacru”, numim „omul energetic”. În cadrul cursului introductiv de Inițiere „Focul Sacru”, partea sa de esență – cele zece componente fundamentale ale ființei umane – este prezentată foarte clar;
  • să cunoască biocâmpurile energetice și condiția esențială a apariției acestora în jurul omului – și nu numai;
  • să aibă un foarte bun exercițiu al practicii inițiatice, radiestezice.

*

În „Focul Sacru” desfășurăm diferite activități precum rugăciunea, meditația, instruirea spirituală (teoretică și practică), cursuri, conferințe, terapia bioenergetică.

Pentru toate aceste activități, există acest Grup: https://chat.whatsapp.com/JeUgqyIKlV6IAVJxNG8OUH

Aici veți primi informațiile necesare, aici veți găsi link-urile de acces la platforma online ZOOM pentru toate activitățile noastre online.

Ultimele Articole