Sfânta Cruce

Simbolul, în Dicționarul explicativ al limbii române, este definit ca un semn, obiect, imagine etc. care reprezintă, în mod convențional sau în virtutea unei corespondențe analogice, un obiect, o ființă, o noțiune, o idee, o însușire, un sentiment, un element sau un fenomen al Creației – aș adăuga.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au folosit de tot felul de simboluri pentru a exprima diferite crezuri, elemente sau fenomene specifice Creației lui Dumnezeu.

Nu mă voi opri asupra acestora, întrucât ele nu reprezintă subiectul principal al acestei prezentări, dar, pentru edificare, voi aminti doar câteva dintre ele – cele mai cunoscute, de altfel, în lumea spirituală: simbolul apei, simbolul focului, simbolul aerului, simbolul pământului, simbolul soarelui, pentagrama.

Sfânta Cruce, așa după cum reiese chiar din titlu, constituie un simbol divin suprem, care a fost folosit încă de la apariția omului pe acest pământ.

Sfânta Cruce este un simbol al Iubirii, jertfei și biruinței. Ea ocupă un loc central în spiritualitatea creștină, fiind mai mult decât un simplu obiect. Sfânta Cruce este semnul suprem al Iubirii lui Dumnezeu pentru omenire, locul unde suferința se transformă în mântuire și moartea în viață veșnică.

Sfânta Crucea reprezintă jertfa totală a lui Iisus, Fiul Omului, Care S-a oferit pe Sine pentru sfințirea ei.

Prin răstignire, El Și-a asumat suferința umană și a arătat lumii că Iubirea adevărată merge până la dăruirea deplină.

Crucea ne ne mai învață ceva: suferința, atunci când este unită cu Dumnezeu, capătă sens și valoare mântuitoare.

Forma Crucii are și ea o profundă semnificație spirituală: brațul vertical simbolizează legătura omului cu Dumnezeu, iar cel orizontal – iubirea față de aproapele.

Astfel, Crucea devine punctul de întâlnire dintre divin și uman, dintre Cer și Pământ, dintre Dumnezeu și creația Sa.

Deși la prima vedere Crucea pare un simbol al suferinței și al morții, din perspectivă spirituală ea este semnul biruinței asupra ei și asupra păcatului.

Prin Cruce vine Învierea, iar prin moartea Omului vine viața veșnică a Hristosului. De aceea, în creștinism, Crucea este purtată cu nădejde și bucurie, nu cu teamă.

Iisus, Fiul Omului a spus: „Cine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze.”

Spiritual, aceasta înseamnă că fiecare om are propria sa cruce, care aici are conotația de destin: încercări, responsabilități, suferințe, luptele interioare etc. Acceptarea Crucii, deci a destinului nu înseamnă resemnare, ci asumare conștientă în a urma Calea Iubirii, Adevărul izvorât din Iubire și Viața trăită în Iubire.

Pentru omul credincios, Sfânta Cruce este izvor de har, protecție și întărire sufletească. Semnul Crucii însoțește rugăciunea, binecuvântarea și momentele importante ale vieții, amintind că Dumnezeu este prezent chiar și în cele mai grele clipe.

Ce reprezintă, concret, acest semn sacru al Sfintei Cruci? Care este explicația apariției lui?

Acest simbol divin suprem Îl reprezintă, în mod fundamental, pe Însuși Dumnezeu.

Sfintei Cruci i se pot da mai multe interpretări, în ea regăsindu-se, într-o armonie perfectă, mai multe aspecte divine. Mi-am propus ca, în această prezentare, să amintesc doar câteva dintre ele, pe care le socotesc cele mai reprezentative.

Astfel:

• partea de sus Îl reprezintă pe Tatăl Ceresc;
• partea de jos O reprezintă pe Mama Cerească;
• partea din dreapta Îl reprezintă pe Fiul Divin – Hristos („și șade de-a dreapta Tatălui…”);
• partea din stânga O reprezintă pe Fiica Divină;
• intersecția celor două brațe ale Sfintei Cruci Îl reprezintă pe Sfântul Duh, sursa primordială din care s-au născut toate și de la care pleacă toate;
• brațul vertical al Sfintei Cruci reprezintă principiul primordial masculin, iar brațul orizontal – principiul primordial feminin;
• partea de sus a Crucii reprezintă elementul foc, partea de jos – elementul pământ, partea din dreapta – elementul apă, partea din stânga – elementul aer, iar la intersecția celor două brațe găsim reprezentarea elementului primordial suprem: Unicul Creator, chintesența a tot și a toate, Sursa din care au izvorât celelalte patru.

Simplificând lucrurile, pot să spun, așa cum am mai spus deja, că Sfânta Cruce Îl reprezintă pe Dumnezeu. Vreți o dovadă în această direcție? Dacă da, atunci uitați-vă în oglindă, priviți-vă cu atenție și amintiți-vă de afirmația divină din Geneză:

„Să facem om după chipul și asemănarea Noastră.” (Facerea 1:26)

Întindeți brațele în lateral.

Vedeți? Voi sunteți Crucea. Omul este, cu siguranță, Crucea lui Dumnezeu pe acest Pământ.

Ținând cont de toate cele prezentate, pot afirma că acest simbol divin este cel mai puternic dintre toate cele care există în Creație. Este de neînfrânt. Toate celelalte simboluri, cunoscute și necunoscute, pălesc în fața lui. Acesta este Unicul Simbol elaborat de Unicul Creator. Celelalte sunt creația oamenilor – creația lumii în care trăim.

*

În „Focul Sacru” desfășurăm diferite activități precum rugăciunea, meditația, instruirea spirituală (teoretică și practică), cursuri, conferințe, terapia bioenergetică.

Pentru toate aceste activități, există acest Grup: https://chat.whatsapp.com/JeUgqyIKlV6IAVJxNG8OUH

Aici veți primi informațiile necesare, aici veți găsi link-urile de acces la platforma online ZOOM pentru toate activitățile noastre online.