Șamanismul.

Șamanismul este un ansamblu de practici spirituale foarte vechi, întâlnite în multe culturi din lume (Siberia, Asia Centrală, Americile, Arctica, Oceania), centrate pe ideea că există o legătură directă între lumea vizibilă și cea spirituală.

„Originile șamanismului sunt foarte vechi, putând proveni din neolitic, fiind anterioare oricarei religii organizate si având rădăcini adânci în aminismul ancestral, credința primitivă sau teorie filosofică ce atribuie unui suflet, sau spirit al animalelor, plantelor, obiectelor și fenomenelor naturale, o forță vitală. 

Platon scria in lucrarea sa Phaedrus ca „primele profeții au fost cele ale unui stejar” si că cei ce au ascultat acele profeții au fost mulțumiti „să asculte un stejar sau o piatra, atât timp cât acestea spun adevărul”.

Pe scurt, ce face un șaman?

Șamanul este o persoană considerată capabilă să intre în stări de concetrare – alfa, beta, tetha – folosind pentru asta impulsuri externe cum ar fi: dansul, toba, cântecul, plante psihotice considerate sacre etc.

Se afirmă faptul că șamanul, în situațiile de mai sus,  poate să comunice cu tot felul de spirite – de cele mai multe ori neidentificate – cu spiritele strămoșilor, cu forțe ale naturii precum vântul, ploaia, cu elemente ale sistemului viu mineral precum ar fi spiritul de stâncă, spiritul izorului, cu elemente ale sistemului viu animal etc.

Șamanul afirmă că poate vindeca boli – mai ales cele văzute ca având cauze spirituale -, pretinde (mai nou) că poate curăța karma, poate să ghideze suflete în timpul unor ritualuri de inițiere sau după moarte, poate să aducă echilibru între om, comunitate și natură.

Șamanismul este, așadar, un sistem străvechi de credințe și practici ritualnice, răspândit global, bazat pe comunicarea cu lumea spiritelor prin intermediul unui șaman.

Șamanul acționează astfel ca mediator între lumea fizică și cea supranaturală, folosind stări de conștiință alterată (extazul, dansul ritualnic, tobele) pentru a vindeca, a ghida comunitatea și a obține răspunsuri. 

Șamanul este, așadar, considerat un intermediar între oameni și spirite, capabil să călătorească în lumi superioare sau inferioare.

Conceptul central este capacitatea șamanului de a-și detașa sufletul de trup pentru a intra în stări de extaz și a interacționa cu entitățile spirituale.

Practicile șamanice urmăresc vindecarea bolilor, refacerea echilibrului spiritual al comunității și obținerea de înțelepciune.

Șamanismul este o formă de viziune asupra lumii terestre, în general, și cuprinde un set de tehnici magice.

Iată și câteva idei cheie din șamanism

• totul are spirit – oameni, animale, plante, munți, râuri.
• există animalele de putere – spirite protectoare sau ghizi spirituali: jaguarul, lupul, rața sălbatică, ursul, elefantul, șarpele, leul etc. (animalele domestice nu pot fi spirite protectoare)
• toba – instrument central pentru inducerea transei
• vindecarea – boala e adesea văzută ca o pierdere de suflet sau dezechilibru energetic.

Șamanismul nu are dogme, cărți sacre sau un Dumnezeu unic. Mai degrabă e un mod de a relaționa cu lumea spirituală, diferit și el de la o cultură șamanică la alta.

Astăzi există:

• șamanism tradițional (practicat permanent în anumite comunități indigene);
• neo-șamanism (adaptări moderne, uneori combinate cu elemente de psihologie, meditație, dezvoltare personală etc).

Cum se raportează șamanismul la Dumnezeu și la respectrea Voii Lui?

În șamanismul tradițional nu există practic un Dumnezeu unic, așa după cum se afirmă în creștinism, în Inițierea hristică. Din perspectiva șamanică lumea este populată de spirite, forțe ale naturii, spirite ale strămoșilor.

Uneori șamanismul promovează o Ființă supremă (Cerul, Marele Spirit), dar acest mare Spirit este la distantă, nu funcționează în baza unor Legi Divine, nu dă porunci morale clare, nu cere „ascultare” în sens biblic.

În șamanism nu există conceptul pe care noi, cei din Focul Sacru, îl numim „Voia lui Dumnezeu” ca lege revelată sau principiu moral absolut.

Așadar, șamanismul nu are ca principiu de esență respectarea Voi lui Dumnezeu, pentru că nu se raportează la El ca autoritate supremă.

Prin urmare șamanul nu acționează punând înaintea acțiunilor sale realizarea Voii Unicului Creator. Împlinirea acțiunii, a voii sale, ca șaman, este sigura care contează.

Pentru un șaman scopul principal al vieții este armonia (echilibru între om – natură – spirit), binele și răul sunt văzute mai degrabă ca dezechilibru vs. echilibru, șamanul caută semne, mesaje, acord cu lumea spirituală, și nu acceptă supunerea față de o Voință Divină Unică.

În majoritatea formelor de șamanism există credința în ierarhii spirituale, dar nu în sensul hristic, pe care îl găsim în creștinism. Ierarhiile sunt bazate pe putere, nu pe autoritate morală.

Să vedem cum arată „ierarhiile” în șamanism…

1. Lumea este structurată pe trei niveluri. Foarte des apare modelul celor trei lumi:

• Lumea de Sus – spirite înalte, cer, strămoși puternici
• Lumea de Mijloc – lumea noastră, oameni, animale
• Lumea de Jos – spirite ale pământului, ale instinctului, ale morții

Acestea sunt conectate prin Arborele Lumii sau un ax simbolic. Asta este o formă clară de ierarhie cosmologică.

2. Spiritele au ranguri diferite. În șamanism se vorbește despre:

• spirite „mari” și spirite „mici”;
• ghizi puternici vs. entități locale;
• spirite periculoase vs. binevoitoare.

3. Puterea unui spirit depinde de:

• vechime;
• teritoriu;
• relația cu șamanul;
• experiența șamanului

4. Șamanul urcă în ierarhie. Evoluția spiritiuală a șamanului înseamnă:

• acces la spirite mai puternice;
• capacitatea de a negocia cu entități situate cât „mai sus”;
• control mai bun asupra călătoriilor spirituale.

Foarte importante în șamanism sunt și următoarele aspecte.

În șamanism spiritele nu sunt bune sau rele în sens absolut. Sunt utile, ori periculoase, instabile sau protectoare. Criteriul oricărei acțiuni șamanice nu este „dreptatea”, ci eficiența.

În activitatea șamanică există, de asemenea, un principiu  foarte pragmatic care pleacă de la: „Ce spirit funcționează pentru scopul ritualului?”

Șamanismul nu Il recunoaște pe Iisus Hristos ca Om și Dumnezeu.

În șamanismul modern / neo-șamanism, Iisus este văzut ca mare vindecător, este considerat un șaman foarte puternic și este pus alături de Buddha, spirite, zei…

Șamanii, în general, spun „Iisus e un spirit înalt, nu Dumnezeu întrupat.”

Diferența-cheie fundamentală aș spune, între creștinism și șamanism, nu este atât forma cât principiul „cine conduce”.

În creștinism se afirmă: Dumnezeu este Stăpânul. Omul se supune Voii Lui.

În șamanism omul negociază și cooperează cu forțele spirituale pentru echilibru.

În creștinism este promovată ascultarea față de Dumnezeu, față de toți cei / toate cele prin care El se exprimă, iar la loc de frunte se află respectarea Voii Lui.

Șamanismul este, așadar, într-o incompatibiltate puternică față de creștinsm, în general și față de Inițierea hristică, în special, unde se afirmă în esență:

• Dumnezeu este Unic Creator;
• Respectarea – acceptarea Voia Lui este revelată și , în același timp, relevantă. Ea semnifică, practic, esența Învățăturii lui Iisus Hristos. Prin ea, omul dă semnalul respecării Legilor Divine: Legea Iubirii, Legea Karmei sau a răului destin, Legea Liberului Arbitru, Legea Evoluției

Unii oameni, creștini sau nu, încearcă, totuși o reconciliere între șamanism și alte culurii religioase , spirituale, spunând:

• „toate spiritele sunt creația lui Dumnezeu” – da, numai că șamanul nu crede că ele sunt creații ale lui Dumnezeu, nu crede în existența unui Unic Creator.
• „șamanul lucrează cu energiile lăsate de Dumnezeu” – da, numai că șamanul nu acceptă asta și nici nu acceptă faptul că energiile folosite împotriva Voii lui Dumnezeu sunt întotdeauna distructive;
• „este o formă naturală, arhaică, de spiritualitate” – așa este, numai că nu toate formele de spiritualitate sunt și benefice evoluției spirituale a umanității.

În șamanism este promovată armonia cu lumea spirituală. Numai că lumea spirituală nu este alcătuită în mod exclusiv din spirite-entități benefice. Există și o lume a spiritelor / entităților malefice. Nu putem căuta o armonie cu acestea și nici nu am putea să o realizăm decât prin coborârea vibrațiilor noastre. Ori asta, ar însemna involuție și nu evoluție.

În șamanism, „evoluția spirituală” nu este văzută ca o urcare morală spre Dumnezeu, ci ca o maturizare a relației cu lumea invizibilă și cu viața însăși.

Pentru un șaman evoluția spirituală înseamnă să devii mai conștient de legătura cu natura, să recunoști semnele și mesajele din jur, să trăiești „în acord” cu ritmurile vieții.

Șamanismul nu promovează îndumnezeirea, sfințenia ci alinierea. Șamanul nu „alege” drumul ci drumul îl alege pe el.

Evoluția spirituală se realizează prin dobândirea de putere spirituală, învățarea lucrului cu spiritele, plantele, folosirea a tot felul de simboluri, sau capacitatea de a călători între lumi

Cu cât șamanul poate gestiona mai multe „puteri”, cu atât este considerat „mai evoluat”.

Numai că șamanul nu știe un lucru essential: și entitățile malefice (spiritele relele) pot provoca viziuni, pot vorbi prin duhurile/spiritele plantelor ori prin cele ale animalelor. Și ele pot să-ți confere o stare de extaz, pot vindeca, pot face adevărate minuni.

Numai că asta înseamnă să-ți formezi o anumită relație cu aceste entități.

De cele mai multe ori oameni o fac inconștient, fără știință și fără să vrea, de fapt, acest lucru. Însă lipsa cunoașterii spirituale, a unei corecte raportări la divinitate, adică prin credința în existența lui Dumnezeu, a Ierarhiilor Sale, a necesității împliniri Voi Lui, duce la pierderea protecției divine care doar Unicul Creator o poate realiza și garanta.

Sunt însă, din nefericire, și oameni care fac asta cu bună știință urmărind un singur scop: PUTEREA asupra celorlalți oameni și BANUL.

În realitate în Creație, toate elementele ei se supun Legiilor Sale, iar atunci când nu o fac intră sub incidența Legii Karmei și implicit sub influența „ierarhiilor întunecate”

Acesta este Adevărul, unul revelat de Dumnezeu tuturor celor care L-au slujit, Îl slujesc și Îl vor sluji în această Lume Materială.

*

În „Focul Sacru” desfășurăm diferite activități precum rugăciunea, meditația, instruirea spirituală (teoretică și practică), cursuri, conferințe, terapia bioenergetică.

Pentru toate aceste activități, există acest Grup: https://chat.whatsapp.com/JeUgqyIKlV6IAVJxNG8OUH

Aici veți primi informațiile necesare, aici veți găsi link-urile de acces la platforma online ZOOM pentru toate activitățile noastre online.