Nașterea lui Iisus

Se știe că, din punct de vedere istoric, Iisus Hristos S-a născut și a activat, ca Om și Dumnezeu, în timpul împăraților romani Augustus (27 î.d.H.–14 d.H.) și Tiberius (14–37 d.H.).

Pe baza Evangheliilor, nu se poate determina anul nașterii Sale, dat fiind faptul că în nicio scriere biblică cunoscută nu se specifică clar acest lucru.

În Evanghelia după Matei, spre exemplu, în capitolul 2:1, se afirmă că Iisus S-a născut în timpul domniei regelui iudeu Irod cel Mare, adică între anii 27–4 î.d.H.

În Evanghelia după Luca, autorul susține că Iisus S-ar fi născut în timpul recensământului populației din vremea procuratorului roman Publius Sulpicius Quirinus, undeva între anii 6–7 d.H.

În sfârșit, Sextus Julius Africanus este cel care a popularizat, în lucrarea sa „Chronographia” (o lucrare de referință pentru creștini, scrisă în anul 221 d.H.), ideea că Iisus S-ar fi născut în data de 25 decembrie.

Este însă cel puțin ciudat faptul că acesta a stabilit cu precizie ziua în care S-a născut Iisus, dar nu a indicat și anul nașterii Sale.

În ceea ce mă privește, din cele pe care le-am studiat și analizat, cred că anul Nașterii Sale este 4 î.d.H., ultimul an al domniei regelui Irod cel Mare.

Unii, pe la noi, afirmă sus și tare faptul că Iisus a fost evreu și, prin urmare, nu are nicio legătură cu spiritualitatea noastră străbună – nici El și nici Învățătura Sa.

Ar fi interesant de aflat însă câți dintre aceștia au făcut o analiză temeinică a principiilor Învățăturii Sale și, apoi, a principiilor învățăturii pe care a promovat-o, mai înainte de venirea Sa, marele reformator spiritual al națiunii noastre: Zalmoxe.

Nu cred însă că au făcut asta! Pentru că, dacă ar fi făcut-o, le-ar fi fost probabil mai greu să debiteze astfel de enormități.

Mă adresez acum celor care spun că Iisus, fiind evreu, nu are ce să caute în panteonul nostru spiritual; celor care susțin, aproape cu violență, faptul că Învățătura creștină propovăduită de către El nu este compatibilă cu tradiția spirituală a națiunii noastre.
Ce veți spune dacă, într-o zi, veți afla faptul că Iisus nu a fost, la origine, evreu?
Eu unul nu pot exclude această posibilitate.
De ce nu o pot exclude? Din mai multe motive, pe care însă nu doresc să le dezvolt aici.

Vă atrag însă atenția că există, printre multe alte dovezi și documente, cronici vechi în care autorii afirmă la unison faptul că, cel puțin din punct de vedere al înfățișării fizice, Iisus se deosebea complet de cei din jurul Său… Cam ciudat, nu?

Vă întreb pe voi, toți cei care Îl renegați pe Fiul Omului, invocând tot felul de motive:
Ce veți spune, ce veți face, când adevărul despre El se va rostogoli peste voi?

În locul vostru aș fi ceva mai înțelept, mai rezervat și nu m-aș hazarda să emit teorii și judecăți în ceea ce-L privește pe Cel mai mare Învățător spiritual al tuturor timpurilor.

În altă ordine de idei: vă amintiți oare de câte ori a spus Iisus despre El Însuși că este… Fiul Omului? Mai cugetați, oameni buni, mai cugetați…

Alții nu-L recunosc și Îl ponegresc cu tot felul de motivații, care mai de care mai caraghioase, lipsite total de argumente pertinente.
Eu mă tot întreb, așa, în sinea mea: ce rău le-a făcut Iisus acestor oameni?

Ce rău v-a făcut Iisus Hristos, oameni buni?
Ce motive (reale) aveți să-L atacați cu atâta înverșunare?
Realizați că, prin atitudinea voastră, nu sunteți decât niște unelte ale celor care L-au urât și Îl urăsc de două mii de ani încoace?

În ceea ce mă privește, am și voi avea în această viață un singur reper spiritual: Iisus și Învățătura Sa, Învățătura Iubirii, care o „plinește” și nu o „strică” pe cea a lui Moise, dar care face același lucru și cu cea promovată de… Zalmoxe.

Mă rog lui Dumnezeu să vă ajute să-L cunoașteți pe Fiul Omului așa după cum am reușit să-L cunosc și eu în ultimii 24 de ani, să înțelegeți și să conștientizați faptul că El este Calea, Adevărul și Viața.

În altă ordine de idei, în data de 25 decembrie, întreaga creștinătate ar trebui să sărbătorească, în primul rând, Nașterea Domnului Iisus Hristos și doar în plan secundar Crăciunul.

Această zi ne-a fost destinată nouă, creștinilor, pentru a ne manifesta, în mod esențial, Iubirea și Iertarea pentru tot și pentru toate – aceste două valori creștine fundamentale fiind, de fapt, esența creștinismului autentic, cel propovăduit de Iisus Hristos.

Crăciunul este, așadar, o sărbătoare spirituală în care ar trebui să ne hrănim sufletele și mai puțin trupurile.

Ceea ce vreau să spun este că Marele Sărbătorit în 25 decembrie trebuie să fie Iisus Hristos și nu Moș Crăciun.
Este însă un subiect asupra căruia nu voi zăbovi…

Așadar, în fiecare zi de 24 decembrie, întreaga creștinătate se pregătește pentru a sărbători în data de 25 decembrie Nașterea Domnului Iisus Hristos, Marele Învățător al Iubirii, care, prin tot ceea ce a gândit, a vorbit și a făcut în scurta Sa viață terestră, a influențat în mod ireversibil evoluția materială și spirituală a umanității, a întregii planete.

Dovezi ale existenței Sale în această lume materială sunt nenumărate și, cu certitudine, vor mai apărea de-a lungul timpului.

Adevărul despre El și despre Învățătura Sa nu va putea fi oprit, oricât de mult se străduiesc și se vor strădui unii să nege existența Sa și, implicit, Învățătura pe care ne-a lăsat-o.

Noi, românii, în esență, suntem creștini în marea noastră majoritate (peste 90% dintre cetățenii români au fost botezați în religia creștină).
Aceasta este o evidență cât se poate de clară și ea nu poate fi contestată de nimeni cu argumente solide și pertinente.

Faptul că noi nu reușim întotdeauna să ne comportăm ca niște creștini adevărați este altceva, dar creștinismul îl purtăm, cu certitudine, în ADN-ul nostru.
De cel puțin 1900 de ani, ca popor, suntem creștini – și asta iarăși nu ne-o poate lua nimeni.
Creștinismul românesc este, de peste 160 de ani, în fața unui adevărat pluton de execuție, iar acesta este, din nou, un adevăr incontestabil.

Le transmit pe această cale tuturor celor care au pus gând rău valorilor noastre naționale de esență, creștinismului românesc, faptul că nicio forță din această lume nu va putea îngenunchea vreodată, din punct de vedere spiritual, acest neam, pentru că rădăcinile spiritualității noastre sunt mult mai adânci decât pot ei bănui. 

Să fim Oameni!

Ioan – coordonator spiritual „Focul Sacru”

*

Te așteptăm la curs: https://foculsacru.ro/cursuri/