noiembrie 25, 2025
7 comentarii
- tel:0745513544
- foculsacru2011@gmail.com
Până acum, cel mai probabil, vă era aproape total necunoscut traseul pe care o entitate spirituală îl parcurge până la întoarcerea sa „Acasă” – clipa în care picătura de Iubire numită Duh se contopește cu Oceanul Infinit de Iubire numit Creator.
De acum, îmi place să cred că, după ce veți lectura această carte, coroborând informațiile ce emană din ea cu cele pe care le-ați aflat până acum pe alte căi, veți înțelege mai bine, mai clar, cum stau lucrurile în ceea ce privește subiectul central al acestei lucrări spirituale: evoluția elementelor Creației.
Această poveste va fi trecută, cu siguranță, de foarte multă lume, la capitolul SF – ca mai toate cele prezentate până acum. Este bine și așa. Ar fi util însă ca aceste informații să nu le respingi din start, cititorule.
Dacă ele vor constitui pentru tine un subiect de meditație, de cugetare profundă, vei descoperi că adevărul lor se află în tine. Și asta ar putea declanșa în ființa ta adevărate revelații.
Iată, așadar, povestea duhului…
Într-un timp nedefinit – aproximativ acum 4,5 miliarde de ani tereștri – trăiam fericit, într-o pace deplină, în Cerul 10, numit și Altarul Împărăției Unicului Creator. Eram o mică scânteie, plutind în fluidul Iubirii Sale divine primordiale, undeva la nivelul 10 al Cerului amintit.
Am fost, sunt și voi fi o parte intrinsecă a Unicului Creator – o părticică din El –, care s-a desprins din Creator, la un moment dat, și care, într-o zi, se va întoarce Acasă.
Atunci eu, părticica de Iubire, mă voi contopi cu El, Oceanul Infinit de Iubire, numit – în Scripturi – Dumnezeu Cel Veșnic, Dumnezeu Cel Prea Înalt, ori Dumnezeu Cel Viu.
Știu acum că sunt rodul Iubirii divine primordiale a Tatălui Ceresc și a Mamei Cerești. Prin Unirea Lor divină, sub binecuvântarea Unicului Creator, m-am născut cândva acolo, în Sinea divină a Dumnezeului Celui Veșnic. Îmi voi iubi veșnic Părinții primordiali, Îi voi respecta întotdeauna pe Cei care mi-au dat Viață veșnică.
Eram, așadar, atât de aproape de Unicul Creator, Chintesența a tot și a toate – Sfântul Duh, după cum Îl numiți voi, cei din „Focul Sacru”.
Îi simțeam din plin Iubirea și aveam, ca și acum, implementate în mine toate programele calităților Sale divine. Le aveam, dar nu le puteam manifesta. Nu aveam încă experiența necesară. Eram ca un copil abia născut: aveam „chipul” Părinților primordiali, dar nu și „asemănarea” cu Ei. Adică eram la fel ca Ei din perspectivă matriceală și structurală, dar nu puteam manifesta virtuțile – potențele Lor divine.
La un moment dat am primit de la Ei prima mea „haină” – un înveliș de protecție și ajutor, confecționat din fluidul primordial care Îl înconjoară pe Unicul Creator – un înveliș pe care voi, cei din „Focul Sacru”, îl numiți corpul subtil al Sfântului Duh, atunci când vă referiți la Duhul lui Dumnezeu, și corpul subtil al duhului, atunci când vorbiți despre duhul vostru.
Aveam să aflu mai târziu că acest corp subtil conținea, în matricea și structura sa, programele tuturor virtuților – potențelor divine.
Îngerii Serafimi m-au luat apoi imediat sub protecția Lor.
După un timp, Părinții Primordiali mi l-au activat, iar din acel moment m-am simțit mult mai bine acolo, la nivelul 10 al Cerului 10. Am primit apoi, tot de la Ei, alte nouă „hăinuțe” protectoare – nouă învelișuri energetice și informaționale.
Voi, cei din „Focul Sacru”, le-ați denumit astfel: corpul subtil al Fiului Divin (Corpul Hristic), corpul subtil al Fiicei Divine, corpul subtil cosmic, corpul subtil universic, corpul subtil solar, corpul subtil mental, corpul subtil astral, corpul subtil eteric – corpuri subtile necesare viitoarei mele evoluții spirituale ca duh mineral, în cadrul Cerului 10, alcătuit din același fluid primordial al Iubirii despre care am mai amintit.
Sub supravegherea plină de Iubire a Părinților Primordiali, am început apoi să parcurg nivelurile Cerului 10 – de sus în jos –, însă nu înainte ca Ei să-mi dezactiveze corpul subtil al duhului – asta din perspectiva manifestării lui exterioare.
Aceasta pentru că, odată ieșit din nivelul 10, acest corp subtil al meu va putea recepționa Iubirea Unicului Creator transmisă prin mijlocirea Tatălui Ceresc Primordial și a Mamei Cerești Primordiale, a Ierarhiilor, dar nu o va putea emite decât atunci când gradul meu de evoluție spirituală îi va permite asta, sau atunci când divinitatea va decide să îl ajute să o facă.
Așadar, drumul meu spre nivelul 1 al Cerului 10 a început. Rând pe rând, mi-au fost activate și apoi dezactivate toate învelișurile energetice și informaționale amintite:
Toate aceste „învelișuri” au fost înzestrate cu toate cele necesare evoluției mele de-a lungul miliardelor de ani pământeni. Ele au avut, încă de la început, în componența lor, programele virtuților – potențelor divine, care aveau să mă ajute în mod decisiv în strădaniile mele în direcția dobândirii „asemănării” cu Unicul Creator, din care m-am desprins cândva.
Și astfel, după cum spuneam, am ajuns la nivelul 1 al Cerului 10.
Eram, de acum, o entitate spirituală de tip mineral. Nu mă mai simțeam singur. Aveam 9 prieteni dragi – corpurile mele subtile – și eram înconjurat de o mulțime de duhuri de tip mineral și nu numai.
Am observat prezența unor duhuri cu o aură mai strălucitoare decât a mea. Aveam să aflu mai târziu că acestea se aflau la un grad de evoluție superior mie: erau duhurile de tip vegetal, animal și uman.
Aici, la nivelul 1 al Cerului 10, am petrecut multă vreme, care, în ani pământeni, s-ar putea măsura ca fiind de „ordinul miilor”. Îmi doream din ce în ce mai mult să ajung din nou aproape de Unicul Creator, să simt iarăși, ca la început, dogoarea Iubirii Sale.
Fiul lui Dumnezeu – Hristos, prin coordonatorii Săi de la nivelul în care trăiam, mi-a transmis, la un moment dat, că acest lucru se poate realiza numai după ce, cu liberul meu arbitru, voi decide să încep lungul drum al evoluției mele spirituale și îl voi parcurge până la capăt.
Mi s-a mai spus că această evoluție poate avea loc în Cerul 10, în afara acestui Cer – adică în Împărăția Unicului Creator (între Cerul 2 și Cerul 9) –, ori începând cu nivelul 1 al Cerului 1, Lumea materială. Pentru fiecare dintre cele trei variante mi s-a explicat – la nivelul meu de înțelegere – ce consecințe va avea alegerea mea.
Am aflat, așadar, că idealul suprem al tuturor entităților spirituale – acela de întoarcere „Acasă” – nu poate fi realizat decât prin cunoașterea și manifestarea Iubirii existente în toate cerurile Creației – la toate nivelurile acestor ceruri.
Numai așa voi putea dobândi „asemănarea” cu Unicul Creator, adică numai așa voi putea cunoaște desăvârșirea.
Am înțeles că eu, ca duh, mă voi putea contopi cu Unicul Creator numai după ce voi fi desăvârșit, precum este El. Tot atunci mi s-a spus că, pentru a putea părăsi Cerul 10 (în cazul în care aș alege să evoluez în afara Sinei Sale Primordiale), va fi necesar să trec printr-un proces de diviziune divină.
Astfel, o parte din mine va rămâne acolo și va evolua în cadrul Cerului 10 ca duh mineral, iar cealaltă parte a mea, identică cu cea rămasă, va începe un ciclu evolutiv în afara Sinei primordiale.
Am înțeles imediat că voi exista, practic, atât în Cerul 10, cât și în afara Lui, urmând ca, într-o bună zi, să mă întorc, să fuzionez cu cealaltă parte a mea – care, în această perioadă, va putea evolua doar ca duh mineral primordial.
Într-o bună zi, după multe ezitări, am hotărât să fac asta – adică să-mi încep evoluția în afara Sinei Unicului Creator. Aceasta a fost varianta pe care am ales-o, cu liberul meu arbitru.
Pentru asta, împreună cu ceilalți frați ai mei, aflați la același grad evolutiv, am adresat o cerere Părinților Primordiali în această direcție.
A fost, practic, prima noastră rugăciune comună.
Tatăl Ceresc Primordial și Mama Cerească Primordială ne-au dat binecuvântarea Lor, ne-au oferit codurile de evoluție ca duhuri minerale și ne-au transmis, prin Ierarhii:
„Drum bun, copii! Sunteți duhuri minerale, entități spirituale de tip mineral! Când vă veți întoarce, veți putea deveni duhuri vegetale, entități spirituale de tip vegetal. Fiți binecuvântați! Așa să fie!”
Apoi a avut loc o a doua naștere a mea, aș putea spune – în afara Sinei Unicului Creator. Prin urmare, am părăsit Cerul 10, împreună cu corpurile mele subtile, poposind la „poarta” de intrare în Cerul 9, alături de ceilalți frați ai mei – duhuri minerale.
Îngerii Heruvimi din această zonă a Creației ne-au primit cu multă Iubire, iar Fiul Divin – Hristos – ne-a activat tuturor corpul subtil Hristic, optimizându-l pentru acea zonă, ființa mea dobândind culoarea opalin.
Am trecut apoi cu bine de Școala Fiului Divin, condusă, după cum aveam să constatăm, chiar de Hristos – Cel pe care Îl cunoscusem în Cerul 10, la nivelul 9 –, și care era prezent și în acest Cer 9, dar într-o vibrație, o strălucire și o manifestare diferită.
El a fost Cel care ne-a spus, de data asta, că avem două variante prin care ne putem desăvârși ca duhuri minerale:
și manifestarea Iubirii în Împărăția lui Dumnezeu, între Cerul 2 și Cerul 9, inclusiv;
După ce am trecut cu bine de această primă instruire și după ce Fiul Divin ne-a dezactivat corpul Hristic (din perspectiva manifestării exterioare), am pășit cu sfială pragul Școlii Fiicei Divine, aflată în Cerul 8.
Îngerii Tronurilor, prezenți în această zonă, ne-au primit cu căldura lor frățească, iar Fiica Divină ne-a activat corpul subtil al Fiicei Divine și l-a optimizat pentru această zonă.
O nouă culoare a apărut în aura mea: auriu.
„Înarmat” cu cele învățate, mi-am continuat călătoria, pătrunzând – după cum aveam să aflu ulterior – în Cerul 7 sau Lumea cosmică (asta după ce corpul subtil al Fiicei Divine mi-a fost dezactivat).
Acolo am fost primit, împreună cu alte sute de mii de entități spirituale, de către Îngerii cosmici – Domniile –, locuitori ai acestei zone a Creației.
Îngerul coordonator de aici, simțind că nu prea eram în apele mele (gândeam eu atunci), mi-a activat și optimizat, pentru această zonă, corpul subtil cosmic. Imediat m-am simțit mult mai bine și, pe lângă lumina albă, opalină, aurie care mă înconjura, m-am ales cu o nouă culoare frumoasă și strălucitoare – violet – care mă făcea să percep lumea înconjurătoare dintr-o altă perspectivă.
Apoi, împreună cu alte mii de entități spirituale, am găsit, într-un final al căutărilor, Școala Îngerilor Cosmici.
Îngerii instructori ne-au introdus imediat în circuitul de învățământ.
Am petrecut acolo momente cosmice deosebite, fiind mai mereu la instruire. Am învățat tot ce ținea de acest Cer, la toate nivelurile sale energetice și informaționale, iar atunci când am fost pregătit să îl străbat, am început să cobor, nivel cu nivel, poposind și învățând câte ceva în fiecare, desăvârșindu-mi astfel cunoașterea necesară pentru stadiul în care mă aflam, acela de „bebeluș cosmic”.
Îngerul cosmic coordonator mi-a dezactivat, în finalul șederii mele în această zonă, corpul subtil cosmic.
Apoi, pe nesimțite – sau mai bine zis, pe neștiute, pentru că de simțit am simțit din plin – am pătruns în Cerul 6 – Lumea universică.
Vibram din toate încheieturile și aveam o senzație de apăsare, de presiune neplăcută.
Norocul meu a fost că niște entități spirituale din zonă, „îmbrăcate” cam ciudat în opinia mea, m-au luat și m-au dus repede la locul de primire al entităților de tipul meu.
Ca de fiecare dată, eram însoțit de mii și mii de alte entități spirituale asemenea mie.
Îngerii universici – Puterile – ne-au primit cu toată căldura lor frățească, iar Îngerul coordonator al Cerului 6 ne-a activat tuturor corpul subtil universic, optimizându-l pentru acest Cer.
Imediat ce acest nou tovarăș de drum a intrat în viața mea, ne-am împrietenit pe loc. Odată cu venirea lui m-am simțit brusc mult mai bine și am mai primit o culoare strălucitoare, foarte frumoasă: indigo. Apoi am intrat în Școala Îngerilor universici, unde am primit primele informații despre Iubirea universică.
Am fost lăsat o vreme în pace și am „lenevit”, înotând în fluidul acelui nivel, obișnuindu-mă astfel cu el. La un moment dat, am constatat că mă pot mișca din ce în ce mai repede.
Când viteza mea a atins maximum posibil pentru un „bebeluș universic”, un Înger universic a venit și m-a chemat la Școală.
Știam că s-a terminat cu odihna. Am început instruirea necesară pentru a putea străbate nivelurile energetice și informaționale ale Cerului 6.
Am învățat toate legitățile acestui Cer, iar când am fost pregătit să îl străbat, am coborât nivel cu nivel, poposind și învățând câte ceva în fiecare, desăvârșindu-mi astfel cunoașterea pentru stadiul în care mă aflam: „bebeluș universic”.
După ce am terminat pregătirea, mi-am reluat călătoria împreună cu frații mei – duhuri minerale. La un moment dat, nu am mai putut înainta. Am știut atunci că am ajuns la granița dintre Cerul 6 și Cerul 5.
Îngerul coordonator universic mi-a dezactivat rapid corpul subtil universic. La un moment dat, o mică stea de lumină albastră, strălucitoare, s-a apropiat de mine și mi-a zis: „Urmează-mă!”.
Nu am stat pe gânduri și am urmat-o fără șovăială. M-a condus până la punctul de primire din acea zonă. Ca de fiecare dată, alături de mine sosiseră mii de alte entități spirituale.
Nu mă simțeam deloc bine, iar corpurile mele subtile sufereau chiar mai mult decât mine. Pe atunci nu știam încă faptul că ele erau destinate să fie protecția mea, „uneltele” mele, interfața mea cu exteriorul.
Îngerul solar coordonator, grijuliu, mi-a activat imediat corpul subtil solar și l-a optimizat. Și au făcut asta cu toți frații mei. Odată cu trezirea acestui nou prieten – corpul subtil solar – aurei mele i s-a mai adăugat o culoare strălucitoare: albastru.
Am intrat apoi în Școala Îngerilor solari. După ce am terminat instruirea, am cutreierat întregul sistem solar și am înțeles, atât cât mi-a fost cu putință, cum funcționează Creația în acea zonă.
Timpul despărțirii de Îngerii solari – Virtuțile – a sosit însă repede, iar eu am început coborârea spre următoarea țintă: Cerul 4. Am coborât aici imediat ce același Înger solar coordonator mi-a dezactivat corpul subtil solar – evident, în ceea ce privește manifestarea exterioară.
Imediat ce am intrat în zona mentală a Creației, Îngerul coordonator al Cerului 4 mi-a activat corpul subtil mental, adăugând astfel ființei mele o nouă culoare: verde. Aici a continuat instruirea mea – de data asta în Lumea mentală a Creației – de către Îngerii mentali – Întâietorii – din această zonă.
După ce am învățat tot ceea ce aveam nevoie să învăț în Lumea mentală a Creației, am coborât la nivelul 1 al Cerului 4, Îngerul coordonator mi-a dezactivat corpul subtil mental și am intrat în Cerul 3.
Aici am fost întâmpinat de Îngerii astrali – Arhanghelii – care, după ce Îngerul astral coordonator mi-a activat corpul subtil astral, m-au introdus în Școala astrală, unde am început instruirea necesară unui duh mineral. Timpul petrecut aici a fost mult mai scurt ca în alte ceruri. Am părăsit Școala și am început coborârea spre nivelul 1 al Cerului 3.
Odată ajuns aici, mi-a fost dezactivat și corpul subtil astral, după care am intrat în Cerul 2.
Îngerul eteric coordonator mi-a activat corpul subtil eteric și m-a anunțat că de aici va începe drumul evoluției mele spirituale, așa după cum singur alesesem încă de când eram în Cerul 10.
Apoi am început instruirea eterică necesară unui duh mineral. În această perioadă, printre multe altele, am observat o „poartă cerească” uriașă pe care nu o mai întâlnisem până atunci.
Am întrebat o entitate spirituală eterică mai bătrână (un duh cu vârstă astrală mai mare) ce este cu acea „poartă”.
Mi-a spus că este „poarta spre Lumea materială”. A tăcut ceva timp, după care a continuat: „Este locul prin care entități spirituale de toate tipurile – minerale, vegetale, animale sau umane – au plecat, pleacă și vor pleca la trup, pe o planetă numită Pământ”.
Eu, ca duh mineral, mă simțeam atras ca un magnet de acea „poartă” și de lumea pe care o puteam zări cu ușurință prin ea. Mi se părea, de acolo de sus, fascinantă, tainică, aflată într-o activitate tumultuoasă, efervescentă – deosebit de atractivă pentru mine.
Îmi reveneau însă mereu în minte sfaturile fraților mei mai mari și, dintr-o dată, mă întristam spunându-mi: „Din păcate, eu nu voi cunoaște acea lume…”.
Am decis să mă desprind de această vrajă și să-mi urmez de cale. Și astfel mi-am început lungul drum evolutiv în sistemul viu mineral conceptual, cunoscând toate formele de minerale situate la primele cinci niveluri ale Cerului 2.
Am observat, însă, în această perioadă, că o mulțime de frați ai mei, de același tip cu mine, stăteau la coadă la acea „poartă” a Lumii materiale. Ei aleseseră, se pare, a doua cale. – Hm! O fi bine, o fi rău?
Eram din ce în ce mai derutat. Milioane de entități spirituale minerale treceau zilnic prin acea poartă. Eu și alți frați de-o teapă cu mine – parcă tot mai puțini, după cum mi se părea – ne continuam însă drumul evolutiv, neabătuți, la nivelul Cerului 2.
Însă, în tot acest timp, ademenirile venite din partea hologramelor trimise de cei întunecați (despre a căror existență nu știam încă prea multe) nu încetau, iar Lumea materială mi se părea tot mai atractivă.
Ce fel de programe subtile ne induceau acele „holograme”?
În primul rând, ne spuneau că acolo jos viața este mult mai frumoasă, mai incitantă, trăită mai intens de entitățile spirituale; ne transmiteau că, dacă vom alege acea Cale, vom evolua mai rapid și vom dobândi mult mai repede „asemănarea” mult dorită cu Unicul Creator etc.
Acest ultim argument a fost decisiv pentru mine.
Pe când mă aflam, după cum am spus, undeva la nivelul 5 al Cerului 2, am cedat. Împreună cu mai mulți frați de-o seamă cu mine, entități spirituale de tip mineral, ne-am luat rămas-bun de la ceilalți care, se pare, erau mai hotărâți decât noi să meargă mai departe.
Prin urmare, după ce ne-am despărțit de frații noștri, ne-am prezentat la „poarta energetică” a Lumii materiale.
Aici am fost primiți imediat, cu toate onorurile – cum s-ar spune – și chiar am avut întâietate față de alte entități spirituale care nu se aflau la prima lor experiență de acest fel și care nu treceau, ca noi, pentru prima oară, în Lumea materială.
Am aflat atunci că noi făceam parte din grupul celor hotărâți, încă din stadiul de duh mineral, să cunoască Lumea Cerului 1.
Cu noi, se pare, „spălăcitelor tip hologramă” (entități spirituale malefice) le fusese mai ușor.
De altfel, am aflat atunci faptul că puține dintre duhurile de tip mineral ajung să-și termine ciclul evolutiv la nivelul Cerului 2 și să urce apoi în Cerul 3. Lipsite de experiență, mai devreme sau mai târziu, cedează în fața chemărilor ademenitoare, irezistibile, ale „ispititorilor”.
Odată ajunse însă în Cerul 3, entitățile spirituale de tip mineral pot fi agresate, dar nu mai pot fi ademenite să cunoască viața în Lumea materială, pentru că deja o cunosc foarte bine din toată experiența acumulată în Cerul 2, care, așa după cum am mai spus, reprezintă Lumea materială în plan conceptual.
La fel se petrec lucrurile și în cazul entităților spirituale de tip vegetal, animal și uman.
Să revin însă la mine și la povestea mea…
Într-un final, am trecut de „poarta energetică” a Lumii materiale și am ajuns undeva la nivelul 10 al Cerului 1, numit de voi, cei din „Focul Sacru”, și Trupul lui Dumnezeu.
Aici, pentru prima oară de la nașterea mea în Cerul 10, mi-am reîntâlnit Părinții divini – pe Tatăl Ceresc și pe Mama Cerească – prezenți, spre surprinderea mea, și la acest nivel al Creației.
Ne-au dat binecuvântarea Lor, după care, împreună cu toți ceilalți frați ai mei aflați în aceeași situație ca mine, am coborât la nivelul 9 al Cerului 1. Acolo L-am întâlnit din nou pe Fiul Divin, Hristos – Învățătorul cerurilor – care, după ce ne-a privit cu Iubire, ne-a spus:
„Dragii mei frați, iubiții mei! Acesta este momentul unui nou început pentru voi. Voi ați decis așa. Este începutul urcușului vostru spiritual. Nu uitați: numai Iubirea vă poate menține pe Calea dobândirii «asemănării» cu Dumnezeu, pe Calea desăvârșirii. Numai ea vă poate ajuta să găsiți drumul de întoarcere Acasă.”
Am fost lăsați apoi cu toții să ne pregătim pentru viitoarea întrupare.
Când mi-a venit rândul, mi s-au prezentat toate cele prin care aveam să trec în lunga mea călătorie, dar dorința mea de a cunoaște Lumea materială era atât de mare, încât le-am acceptat fără șovăire.
Mi s-a spus că, de acum, pentru a cunoaște Împărăția lui Dumnezeu – pe care, cu liberul meu arbitru, tocmai o părăsisem – va trebui să evoluez în toate formele sistemului viu mineral aflate la toate nivelurile Cerului 1. În cazul meu, însă, începând de la nivelul 3.
Nu a contat „retrogradarea” mea (veneam, totuși, din nivelul 5 al Cerului 2). Aș fi acceptat orice condiție în acel moment.
Când toate pregătirile pentru prima mea întrupare au fost terminate, am fost înconjurat de trei entități spirituale însoțitoare care m-au ajutat să trec de „poartă”.
Apoi am început să coborâm… Nu mă simțeam bine deloc, iar pe măsură ce înaintam eram tot mai confuz – parcă aș fi fost anesteziat.
Când am ajuns, în sfârșit, la nivelul Pământului, a cărui denumire – Terra – aveam s-o aflu mai târziu, lângă o stâncă destinată întrupării mele, eram epuizat.
Câteva zile terestre am încercat să mă acomodez cu noua densitate, cu noua lumină în care aveam să trăiesc, și, cu ajutorul însoțitorilor mei, am reușit. Când m-am dezmeticit, am observat că prietenii mei, corpurile subtile, aveau culori mai puțin strălucitoare și păreau mai îngroșate.
Mi-am amintit imediat că, la ultima instruire, Fiul Divin – Hristos, Cel de la nivelul 9 al Cerului 1 – îmi spusese, printre altele, că hainele mele vor fi îmbogățite cu materia fluidă aflată la nivelul fiecărui corp energetic subtil pământean prin care aveam să trec.
Și astfel, fiecărui corp subtil al meu, pe lângă energiile și informațiile (EI – prescurtat) de tip ceresc, i s-au adăugat și EI de tip pământean.
Când am fost pregătit și revigorat, însoțitorii mei mi-au arătat viitorul trup: era chiar stânca lângă care ne aflam.
Nu a fost o surpriză din perspectivă structurală – aveam această experiență din Lumea conceptuală în care mă întrupasem până atunci.
Și uite așa mi-am început lungul șir al întrupărilor terestre în sistemul viu mineral, cu duh de stâncă. Nu mi-a fost ușor. Multe suferințe a trebuit să îndur…
Noroc că timpul întrupării mele în pământ a fost destul de scurt.
După prima mea întrupare pe Pământul aflat la nivelul 3 al Cerului 1, atunci când mi-am părăsit definitiv trupul, am urcat și am locuit la nivelul 4 al Cerului 1.
Am urmat apoi un lung drum al întrupărilor în toate formele sistemului viu mineral de pe toate planetele Pământ existente în cele zece niveluri ale Cerului 1.
Prin urmare, după terminarea evoluției în sistemul viu mineral de la toate cele zece niveluri, am poposit din nou la nivelul 10 al Cerului 1, simțind, după mult timp, prezența divină a Tatălui Ceresc și a Mamei Cerești.
Apoi, Poarta Împărăției s-a deschis pentru mine și, cu multă dragoste, am ajuns iarăși în Lumea eterică a lui Dumnezeu, adică în Cerul 2.
Mi-am continuat evoluția ca duh mineral. De data aceasta am trecut mult mai rapid prin toate cerurile Împărăției și, în final, am ajuns în locul din care plecasem cu mult timp în urmă: nivelul 1 al Cerului 10.
Până să ajung aici, toți cei nouă prieteni ai mei au fost dezactivați – ca posibilitate de manifestare exterioară – și am putut astfel pătrunde în Altarul Împărăției.
Când am ajuns, mi-am întâlnit, în sfârșit, cealaltă parte (care își terminase demult evoluția ca duh mineral în cadrul Cerului 10) și am fuzionat cu ea imediat, într-o îmbrățișare frățească minunată – cel mai minunat moment trăit până atunci.
Apoi am intrat într-o lungă contemplare a Unicului Creator, pe care nu Îl puteam vedea, dar Îi simțeam prezența cu întreaga mea ființă. Și astfel mi-am potolit dorul nemărginit de El, dor pe care îl resimțisem din plin în toată perioada în care am evoluat în afara Sinei Sale Divine.
La un moment dat, Tatăl Ceresc Primordial și Mama Cerească Primordială au venit la nivelul 1 al Cerului 10, în care ne aflam, și ne-au dat, tuturor celor aflați în aceeași situație evolutivă, „codurile” evoluției ca entități spirituale vegetale.
Obținusem, prin multă trudă, această titulatură de duh vegetal și m-am bucurat foarte tare pentru asta. Eram foarte fericit. De acum nu mai eram duh mineral; avansasem din punct de vedere evolutiv – eram duh vegetal.
Timpul petrecut aici a fost însă unul extrem de scurt. Chiar dacă, după cum ți-am spus deja, aveam din nou posibilitatea să evoluez în Cerul 10, am ales tot evoluția în afara acestuia.
Am hotărât să pornesc din nou la drum – să părăsesc, pentru a doua oară, Cerul 10, sau Corpul Subtil al Unicului Creator – și să-mi continui calea evolutivă.
Ca și prima dată, împreună cu frații mei aflați în același stadiu evolutiv, am înălțat o rugăciune – în această direcție – către Părinții Primordiali. Tatăl Ceresc Primordial și Mama Cerească Primordială ne-au transmis:
„Drum bun, copii! Sunteți entități spirituale vegetale! Când vă veți întoarce, veți deveni entități spirituale de tip animal!”
Am realizat din nou, cu ajutorul Ierarhiilor Cerului 10, procesul de diviziune divină, prin care o parte identică a mea a rămas la nivelul 1 al Cerului 10 ca duh vegetal primordial (fratele meu geamăn avea să-și continue evoluția în Cerul 10).
Iar eu – partea cealaltă – am fost expulzat în afara Sinei Unicului Creator Primordial, împreună cu multe mii de duhuri asemenea mie. Instantaneu am ajuns, ca și data trecută, la Școala Fiului Divin – Hristos –, la nivelul 9 al Cerului 9, unde am fost întâmpinați cu multă Iubire de Îngerii Heruvimi.
După un timp petrecut împreună cu ei, am fost primiți de Fiul lui Dumnezeu – Hristos –, care ne-a activat corpul subtil al Fiului Divin, optimizându-l pentru noile condiții.
Ne-a primit cu bucurie și cu multă, multă Iubire.
Ne-a spus că trebuie să continuăm drumul evoluției noastre – știam asta și ardeam de nerăbdare să vedem ce va urma.
Am primit din nou instruirea necesară, fiind puși la curent cu tot ceea ce înseamnă viața unei entități spirituale vegetale, și ni s-a urat drum bun.
Asta nu înainte ca Hristos să ne atragă atenția că avem din nou posibilitatea să alegem zona în care vom evolua: în Împărăția lui Dumnezeu, pornind din Cerul 2, ori cunoscând mai întâi lumea vegetală din Lumea materială – Cerul 1.
De data aceasta, chiar dacă știam în mare măsură ce mă așteaptă, am ales, direct, să-mi încep evoluția ca duh vegetal în Cerul 1.
Am urmat același drum ca și prima dată: am fost instruit de Coordonatorii cerurilor prin care am trecut (așa cum se întâmplase și când am fost duh mineral) și, într-un final, am ajuns din nou la Poarta de intrare în Lumea materială, punându-mă la coadă împreună cu alte sute de mii de entități spirituale de tot felul.
Am pătruns în Cerul 1, am primit și aici binecuvântarea Tatălui Ceresc și a Mamei Cerești din această zonă. Am efectuat apoi o ultimă pregătire cu Fiul lui Dumnezeu – Hristos – aflat la nivelul 9 al acestui Cer, și apoi a început sarabanda întrupărilor în trup vegetal.
M-am întrupat în toate formele acestui regn, pe toate cele zece Planete Pământ – pentru că, așa cum am mai spus, zece sunt: la fiecare nivel al Cerului 1 există câte o Planetă Pământ, fiecare având, bineînțeles, o altă strălucire, o altă vibrație.
După ultima destrupare din Lumea materială a Cerului 1, am continuat evoluția, cunoscând și manifestând Iubirea în toate celelalte opt ceruri ale Creației, începând cu Cerul 2. Și uite așa am ajuns din nou, acum în calitate de duh vegetal, la nivelul 1 al Cerului 10.
Aici am fuzionat iarăși cu cealaltă parte a mea (care își terminase evoluția ca duh vegetal în cadrul Cerului 10). Părinții Primordiali mi-au dăruit codurile de evoluție necesare duhului animal și apoi lucrurile s-au repetat identic.
La plecarea mea, pentru a treia oară din Corpul Subtil al Unicului Creator, Tatăl Ceresc Primordial și Mama Cerească Primordială, privind cu multă Iubire spre mine și spre toate celelalte duhuri de tip animal ce mă însoțeau, ne-au binecuvântat și ne-au spus din nou:
„Drum bun, copii! Sunteți duhuri de tip animal, entități spirituale de tip animal! Când vă veți întoarce, veți deveni duhuri umane!”
După un timp, am fost din nou expulzat și am ajuns pentru a treia oară la Școala Fiului Divin, Hristos, la nivelul 9 al Cerului 9. Mare fericire a fost în momentul întâlnirii noastre!
Mii de entități spirituale se aflau acolo și-L slăveau pe Dumnezeu pentru acel moment de comuniune frățească. Nu conta faptul că între noi existau diferențe mari de evoluție spirituală. Iubirea se manifesta necondiționat dinspre cei „mari” spre cei „mici”, iar dinspre cei „mici” spre cei „mari” cu respect, smerenie și adorație.
A urmat apoi din nou o lungă instruire, în care ni s-au prezentat toate legitățile vieții ca duh animal. Ni s-a spus, din nou, că avem posibilitatea de a alege între cele două variante de evoluție.
Unii dintre frații mei de-o seamă au ales de această dată să-și continue evoluția spirituală în Împărăție, eu însă am ales să încep tot din Lumea materială.
Și astfel am pornit iarăși la drum, spre Poarta de intrare în Cerul 1. După ce am primit binecuvântarea Tatălui Ceresc și a Mamei Cerești din această zonă a Creației, am coborât la nivelul 9 al Cerului 1. Aici, împreună cu alți frați, duhuri de tip animal, am primit o ultimă instruire de la Fiul Lui Dumnezeu.
După acest moment, însoțit și de data aceasta de trei entități spirituale însoțitoare, m-am întrupat, împreună cu corpurile mele energetice subtile, în trup de animal.
Și uite așa am început, dragă frate, lungul șir al întrupărilor mele în acest regn. M-am întrupat în toate cele zece niveluri ale Cerului 1, pe toate cele zece Planete Pământ.
Apoi am parcurs toate celelalte ceruri – de la Cerul 2 la Cerul 9 – desăvârșind Iubirea de tip animal. M-am întors, din nou, Acasă – în Cerul 10. De data aceasta, în calitate de duh animal cu evoluția încheiată în afara Cerului 10, am fuzionat cu fratele meu geamăn, care își terminase deja evoluția ca duh de tip animal în Sinea Unicului Creator.
Astfel, am putut spune despre mine însumi că sunt un duh de tip animal desăvârșit.
Nu după mult timp, Părinții Divini Primordiali ne-au dăruit, mie și fraților mei duhuri de tip animal, „codurile” necesare evoluției ca duh uman, spunând: „Să facem acum om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.”
A fost o mare fericire pentru mine și pentru miile de entități spirituale aflate în aceeași situație.
Primisem în dar mult doritul „Chip”. Eram fericiți, dar totuși neîmpliniți – ne lipsea cu desăvârșire, pot spune, „asemănarea”.
Când dorința mea în această direcție a atins paroxismul, am realizat din nou, ca de fiecare dată, diviziunea divină: o parte a mea urmând să rămână acolo, iar cealaltă să-și continue evoluția spirituală.
Înainte de asta, Părinții Divini Primordiali ne-au privit din nou cu Iubire și ne-au spus:
„Drum bun, copii! Sunteți duhuri umane, entități spirituale umane! Când vă veți întoarce, veți deveni duhuri îngerești, entități spirituale îngerești!”
Apoi am fost expulzat în afara Sinei Dumnezeiești și am reluat totul de la început – de această dată, în calitate de duh uman. Am auzit imediat chemarea Fiului Divin, Hristos, din Cerul 9, și am alergat, împreună cu mulți alți frați, plin de înfrigurare, dornic să intru în mult așteptata comuniune cu El.
Întâlnirea s-a desfășurat și de această dată ca între frați. A fost minunat! Simțeam o fericire imensă – aproape la fel de mare ca aceea simțită la intrarea în comuniune cu Înaltele și Sfintele Entități Divine din nivelul 10, fapt petrecut cu puțin timp înainte de expulzarea mea din Sinea Sfântului Duh Primordial.
Am observat că, de data aceasta, numărul entităților spirituale îngerești prezente era mult mai mare, iar rugăciunea lor, adresată Unicului Creator pentru noi, a fost mult mai puternică.
A fost momentul celui mai înălțător Botez Ceresc al meu, prin care mi s-a consfințit calitatea de duh uman, primind în această direcție toată instruirea necesară. Corpurile mele subtile s-au bucurat, mai ales când au auzit că, de acum, toate au posibilitatea manifestării exterioare a Iubirii.
Eu, auzind acest lucru, m-am simțit într-adevăr în al nouălea Cer. Eram fericiți. Culorile care mă înconjurau dobândiseră o nouă strălucire.
Aveam, de acum, o aură nouă… A început apoi o lungă instruire în direcția tuturor celor pe care trebuia să le cunosc pentru a putea străbate calea evoluției în trup uman.
De această dată, întruparea mea a fost mai deosebită. Pentru prima oară a trebuit să-mi aleg viitorii părinți și viitorul trup – adică să aleg ce vreau să fiu în acea existență: bărbat sau femeie.
Țin minte că am ales să fiu femeie și m-am întrupat într-o tânără de pe Pământul aflat la nivelul 1 al Cerului 1.
Am fost însoțit și acum de trei entități spirituale îngerești care m-au ajutat să-mi construiesc viitoarea „casă” și apoi, după ce s-au asigurat că întruparea mea decurge normal, au plecat. De data aceasta, însă, au plecat doar două. Una a rămas.
Aveam să aflu că acea entitate spirituală urma să fie Îngerul meu Păzitor în acea existență terestră. Ea m-a ajutat să desăvârșesc actul întrupării până la capăt și, astfel, a început prima mea viață terestră în trup uman.
Mi-a fost teribil de greu. Nu credeam că va fi atât de chinuitoare existența mea în trup uman – mai ales acum, când aveam posibilitatea să-mi manifest exterior toate cele nouă corpuri subtile.
Aveam această posibilitate, dar nu am putut manifesta, în acea viață terestră, decât corpul subtil eteric și, într-o mică măsură, pe cel astral. Am conștientizat, ca om, un lucru pe care îl știam dinainte de întrupare: mă aflam în prima fază de evoluție umană – faza primară, de început. Știam aceste lucruri, dar, conform Legii, după întrupare mi se tăia de fiecare dată comunicarea firească pe care o aveam, în stare liberă, cu corpurile mele subtile, superioare și inferioare.
Prin urmare, omul – ființa umană în al cărui trup mă aflam – a avut nevoie de timp pentru ca această legătură să fie refăcută, ajungând astfel la un grad mai mare de conștientizare care să-i permită accesul la anumite adevăruri existențiale.
Conștientizările mele ca om nu m-au ajutat însă prea mult, întrucât, așa cum am mai spus, nu mi-am putut manifesta Iubirea în acea lungă perioadă decât prin trup, prin corpul eteric și prin cel astral.
A urmat apoi un șir de întrupări la acest nivel, în care am învățat să fiu femeie, bărbat, tată, mamă, fiu, fiică etc.
Apoi am parcurs un alt șir de întrupări consecutive – cu mici pauze între ele – în trup uman la nivelul 2 al Cerului 1, unde am cunoscut faza de evoluție eterică, în care corpul meu subtil eteric a început să se manifeste mai consistent în exterior.
Am cunoscut apoi faza de evoluție astrală, pe planeta Pământ aflatăla nivelul 3 al Cerului 1, iar corpul meu subtil astral și-a intrat în drepturi depline.
A urmat faza de evoluție mentală, desăvârșită pe planeta Pământ aflatăl a nivelul 4 al Cerului 1.
Suferințele mele însă au crescut simțitor.
Priveam deseori neputincios la suferințele corpului meu fizic – uneori uriașe – neputând face nimic, deoarece corpurile mele subtile superioare și divine încă nu se puteau manifesta în exterior.
Și eu, și ele am fi putut dărui atât de multă Iubire, dar din cauza corpurilor subtile inferioare – în special a celui mental – destul de limitate în manifestarea exterioară a lui Dumnezeu, nu puteam face, din păcate, nimic pentru alinarea suferințelor lor și ale trupului care ne servea drept „gazdă”.
„Întunecații”, în special prin intermediul corpului subtil mental, făceau ravagii în ființa respectivă, iar eu priveam, fără să pot interveni, la toate acestea.
Câteodată, în timpul vieții cu trup, datorită suferințelor atroce, omul în al cărui trup eram își întorcea fața către Dumnezeu și începea să se roage Lui.
Atunci parcă prindeam din nou viață.
Încet-încet, eu și prietenii mei – corpurile subtile – am început să ne rugăm împreună Creatorului pentru îndurare și vindecare.
Iubirea Sa cobora de la nivelul meu – ca duh – în jos și alina suferințele noastre și, implicit, suferințele trupului nostru fizic.
Au fost însă și cazuri, numeroase din păcate, în care abia în ultima clipă ființa în al cărui trup eram L-a recunoscut pe Dumnezeu și a primit astfel mântuirea. Mântuirea, în sensul că nu am involuat și astfel am putut urca din nou la nivelul de unde venisem.
Pentru mine, toate aceste situații au fost eșecuri – la fel și pentru Îngerul meu Păzitor, care, pentru aceasta, în existența mea următoare, m-a însoțit la trup „la canon”, cum se spune în lumea oamenilor.
Un alt Duh Îngeresc mi-a fost dat drept Păzitor și sfătuitor.
Au fost și vieți terestre în care am reușit să evoluez extrem de rapid, datorită activității intense a ființei în al cărui trup mă aflam, ca slujitor al lui Dumnezeu, reușind să-mi manifest exterior corpurile subtile superioare și, uneori – este drept, în momente scurte – chiar și pe cele divine.
Spre exemplu, eram într-un trup de bărbat pe Pământul aflat la nivelul 4 al Cerului 1. Omul respectiv a reușit să mă audă de câteva ori, a reușit să-și asculte propriul suflet, simțind astfel prezența Divinității în viața sa.
La îndemnurile corpurilor mele subtile, a început să-L caute cu stăruință și fermitate pe Dumnezeul din el – adică pe mine – cel care este o mică părticică din Unicul Creator. A urmat cursurile unei Școli inițiatice în care Legile divine erau respectate cu sfințenie.
Și uite așa, într-o bună zi, a reușit să mă găsească, să comunice cu mine. A fost un moment minunat.
Și eu, și prietenii mei – corpurile subtile – străluceam de bucurie. Din acel moment, misiunile pentru care venisem atunci la trup au început să fie realizate în mod accelerat.
Văzând râvna noastră pe direcția „îndumnezeirii”, Hristos – Cel de la nivelul 9 al Cerului 1 – ne-a mai dat câteva misiuni în plus.
În final, când am părăsit acel trup binecuvântat, în loc să merg la nivelul 4, am mers direct la nivelul 6 al Cerului 1, pe planeta Pământ aflată acolo.
Și asta pentru că, în acea viață terestră, corpurile mele subtile – inferioare și superioare, până la nivelul corpului subtil universic inclusiv – s-au manifestat în exterior plenar, normal și firesc, dăruind Iubirea elementelor Creației.
Am reușit, așadar, să cunosc Iubirea până la treapta a șasea inclusiv. Practic, am străbătut faza solară și universică de evoluție terestră în timpul vieții cu trup petrecute la nivelul 4 al Cerului 1.
Și uite așa, am continuat, străbătând toate nivelurile Cerului 1, pentru ca, după ultima mea destrupare – ce s-a petrecut pe Pământul aflat la nivelul 8 al Cerului 1 – să ajung din nou la nivelul 10 al Cerului 1.
Însă, înainte de a intra în acest nivel înalt, cel mai înalt al Lumii Materiale, am poposit la nivelul 9.
Aici era mare sărbătoare.
Fiul lui Dumnezeu, înconjurat de sute de mii de entități spirituale de toate rangurile, mă aștepta. Ne aștepta, de fapt, căci și noi eram foarte mulți.
Rugăciunile de Slavă adresate lui Dumnezeu au început să răsune în tot Trupul Creatorului, în tot Cerul 1. Iar noi, prin sutele de mii de raze strălucitoare în toate culorile specifice celor nouă corpuri subtile ale noastre, am primit, drept răsplată pentru eforturile depuse de-a lungul miliardelor de ani… dreptul de a evolua spiritual în Cerul 2 – dreptul de a cunoaște, deci, Împărăția lui Dumnezeu.
Am urcat apoi cu toții în fața unui Tron de Lumină, la nivelul 10 al Cerului 1, pe care stătea Unicul Creator.
Lângă El I-am văzut pe Părinții Primordiali: Tatăl Ceresc, de-o parte, și Mama Cerească, de cealaltă parte.
Îl „vedeam” pe Unicul Creator pentru prima oară. Am îngenuncheat în fața Strălucirii Sale, iar El ne-a binecuvântat spunându-ne:
„Fiți binecuvântați, copiii Mei. Porțile Împărăției Mele se vor deschide acum și pentru voi. Intrați și continuați-vă drumul spre Acasă. Eu am să vă aștept în Veșnicie. Așa să fie!”
Aceste cuvinte rostite de Unicul Creator au fost cea mai mare răsplată pe care am primit-o vreodată. Am înțeles că drumul spre „Casă” este lung, dar nu voi obosi niciodată în a-l parcurge cu smerenie și speranță.
Știu că va trebui să trec prin toate nivelurile cerurilor, cunoscând și manifestând Iubirea în toate culorile, strălucirile și vibrațiile ei, până în ziua în care voi fuziona, în Cerul 10, cu dublura mea – cu perechea mea divină.
Voi urca apoi, reîntregit, la nivelul 2 al Cerului 10 – Sinea Unicului Creator –, unde voi primi codurile de evoluție spirituală ca duh Îngeresc.
Și o voi lua de la început. Adică, într-o zi, voi realiza din nou, în interiorul Sinei lui Dumnezeu, diviziunea divină proprie, prin care o parte a mea va rămâne acolo, iar cealaltă va fi expulzată din Sinea Sa dumnezeiască și va reîncepe lungul ciclu evolutiv – de data aceasta mult mai rapid, ca duh Îngeresc.
Drumul evolutiv va fi de data asta mult mai rapid.
Și tot așa, până când, într-o zi binecuvântată, voi auzi glasul Unicului Creator spunându-mi:
„Bine ai venit Acasă, Fiule! Intră! Tot ce este al Meu îți aparține. Tu Îmi aparții. Eu îți aparțin. Suntem Unul.”
*
În „Focul Sacru” desfășurăm diferite activități precum rugăciunea, meditația, instruirea spirituală (teoretică și practică), cursuri, conferințe, terapia bioenergetică.
Pentru toate aceste activități, există acest Grup: https://chat.whatsapp.com/JeUgqyIKlV6IAVJxNG8OUH
Aici veți primi informațiile necesare, aici veți găsi link-urile de acces la platforma online ZOOM pentru toate activitățile noastre online.
