Până acum, traseul pe care o entitate spirituală îl parcurge până la întoarcerea sa „Acasă” – atunci când picătura de Iubire, duhul său, esența sa, se contopește cu Oceanul Infinit de Iubire numit Unicul Creator, Sfântul Duh, Chintesența a tot și a toate – vă era aproape total necunoscut.
De acum, îmi place să cred că, după ce veți lectura această poveste a duhului, coroborând informațiile ce emană din ea cu cele pe care le-ați aflat până acum, veți înțelege mai limpede cum stau lucrurile în această direcție.
Această poveste, ca și tot ceea ce am relatat până acum, va fi trecută, cu siguranță, de foarte multă lume, la capitolul SF. Este bine și așa. Important este ca aceste informații să nu fie respinse din start, ci să constituie, în timp, un subiect de meditație și de cugetare. Cei care vor face aceasta cu temeinicie vor descoperi aceste adevăruri în ei înșiși, iar în sufletul și în mintea lor vor începe să apară adevărate revelații.
Iată, așadar, povestea duhului…
Demult, de foarte demult – acum aproape 4,5 miliarde de ani tereștri – trăiam fericit, într-o pace deplină, în Cerul 10, numit și Altarul Împărăției Unicului Creator.
Eram o mică scânteie, plutind în Fluidul Iubirii Divine Primordiale, undeva la nivelul 10 al Cerului amintit.
Am fost, sunt și voi fi parte intrinsecă a Unicului Creator – o părticică din El -care s-a desprins, la un moment dat, și care, într-o zi, se va întoarce Acasă. Atunci eu, părticica de Iubire, mă voi contopi cu El, Oceanul Infinit de Iubire.
Știu acum că sunt rodul Iubirii Divine Primordiale a Tatălui Ceresc și a Mamei Cerești. Prin Unirea Lor Divină, sub binecuvântarea Unicului Creator, m-am născut cândva acolo, în Sinea Divină a Sfântului Duh.
Îi voi iubi veșnic, Îi voi respecta pe Cei care mi-au dat Viață Veșnică și cărora, de acum înainte, le voi spune Părinți Primordiali.
Eram, așadar, atât de aproape de Unicul Creator, Chintesența a tot și a toate -Sfântul Duh. Îi simțeam din plin Iubirea și aveam, ca și acum, implementate în mine toate Programele Calităților Sale Divine.
Le aveam, dar nu le puteam manifesta; nu aveam încă experiența necesară.
Eram ca un copil abia născut: aveam „chipul” Părinților Primordiali, dar nu și „asemănarea” cu Ei.
Adică eram la fel ca Ei din punct de vedere matriceal și structural, dar nu puteam manifesta calitățile Lor divine.
La un moment dat am primit de la Părinții Primordiali prima mea „haină” – un înveliș de protecție și ajutor, confecționat din Fluidul Primordial care Îl înconjoară pe Unicul Creator, Sfântul Duh – înveliș pe care voi, cei din „Focul Sacru”, îl numiți Corpul Subtil al Sfântului Duh atunci când vă referiți la Duhul lui Dumnezeu, și corpul subtil al duhului atunci când vorbiți despre duhul vostru.
Aveam să aflu mai târziu că acest corp subtil conținea, în matricea și structura sa, programele tuturor calităților divine.
După un timp, Părinții Primordiali mi l-au activat, iar din acel moment m-am simțit mult mai bine acolo, la nivelul 10 al Cerului 10.
Am primit apoi, tot de la Părinții Primordiali, alte nouă „hăinuțe” protectoare – nouă învelișuri energetice și informaționale. Voi, cei din „Focul Sacru”, le-ați denumit, în ordine descrescătoare, astfel: corpul subtil al Fiului Divin (Corpul Hristic), corpul subtil al Fiicei Divine, corpul subtil cosmic, corpul subtil universic, corpul subtil solar, corpul subtil mental, corpul subtil astral, corpul subtil eteric, la care s-a adăugat un altul – corpul subtil eteric de tip mineral – necesar viitoarei mele evoluții spirituale ca duh mineral, în cadrul Cerului 10, alcătuit din Fluidul Primordial al Iubirii de tip Mineral.
Mai târziu am aflat că din acest Fluid au fost create toate cele materiale ale Cerului 1.
Sub supravegherea plină de Iubire a Părinților Primordiali, am început apoi să parcurg nivelurile Cerului 10, în coborâre, însă nu înainte ca Ei să-mi dezactiveze corpul subtil al duhului (asta, din perspectiva manifestării lui exterioare).
Aceasta, pentru că, odată ieșit din nivelul 10, acest corp subtil al meu va putea recepționa Iubirea Unicului Creator transmisă mie prin Părinții Primordiali, dar nu o va putea emite decât atunci când gradul meu de evoluție spirituală îi va permite sau atunci când Divinitatea va decide să îl ajute să o facă – în anumite momente.
Așadar, drumul meu spre nivelul 1 al Cerului 10 a început.
Rând pe rând, mi-au fost activate și apoi dezactivate toate învelișurile energetice și informaționale amintite:
● La intrarea în nivelul 9 al Cerului 10, corpul subtil Hristic mi-a fost activat de Fiul Divin (cunoscut oamenilor sub numele de Hristos) și apoi dezactivat, tot de El, la ieșire.
● La intrarea în nivelul 8, corpul subtil al Fiicei Divine mi-a fost activat de Fiica Divină și apoi dezactivat, tot de Ea, la ieșire.
● La intrarea în nivelul 7, corpul subtil cosmic mi-a fost activat de Coordonatorul Îngerilor Cosmici și apoi dezactivat, tot de El, la ieșire.
● La intrarea în nivelul 6, corpul subtil universic mi-a fost activat de Coordonatorul Îngerilor Universici și apoi dezactivat, tot de El, la ieșire.
● La intrarea în nivelul 5, corpul subtil solar mi-a fost activat de Coordonatorul Îngerilor Solari și apoi dezactivat, tot de El, la ieșire.
● La intrarea în nivelul 4, corpul subtil mental mi-a fost activat de Coordonatorul Îngerilor Mentali și apoi dezactivat, tot de El, la ieșire.● La intrarea în nivelul 3, corpul subtil astral mi-a fost activat de Coordonatorul Îngerilor Astrali și apoi dezactivat, tot de El, la ieșire.
● La intrarea în nivelul 2, corpul subtil eteric mi-a fost activat de Coordonatorul Îngerilor Eterici și apoi dezactivat, tot de El, la ieșire.
● La nivelul 1 al Cerului 10, Coordonatorul Duhurilor Divine Primordiale Minerale mi-a activat și ultimul corp – corpul subtil mineral, alcătuit din Fluidul Primordial al Iubirii de tip mineral – necesar evoluției mele ca duh primordial mineral în Cerul 10.
Toate aceste „învelișuri” au fost înzestrate cu toate ccele necesare evoluției mele de-a lungul miliardelor de ani pământeni. Ele aveau în componența lor inclusiv programele calităților divine, care aveau să mă ajute în mod decisiv în strădaniile mele pentru dobândirea „asemănării”.
Și astfel, după cum spuneam, am ajuns la nivelul 1 al Cerului 10.
Eram, de acum, o entitate spirituală de tip mineral. Nu mă mai simțeam singur.
Aveam zece prieteni dragi – corpurile mele energetice subtile – și eram înconjurat de o mulțime imensă de duhuri de tip mineral și nu numai. Am observat prezența unor duhuri cu o aură mai strălucitoare decât a mea. Aveam să aflu mai târziu că acestea se aflau la un grad de evoluție superioară mie: erau duhurile de tip vegetal, animal și uman.
Aici, la nivelul 1 al Cerului 10, am petrecut multă vreme, care, în ani pământeni, s-ar putea măsura ca fiind de „ordinul miilor”.
Îmi doream din ce în ce mai mult să ajung din nou aproape de Unicul Creator, să simt iarăși, ca la început, dogoarea Iubirii Sale.
Fiul lui Dumnezeu (Fiul Divin), prin coordonatorii Săi de la nivelul în care trăiam, mi-a transmis, la un moment dat, că acest lucru se poate realiza numai după ce, prin liberul meu arbitru, voi decide să încep lungul drum al evoluției mele spirituale și îl voi parcurge până la capăt.
Mi s-a mai spus că această evoluție poate avea loc în Cerul 10, în afara acestui Cer, adică în Împărăția Sfântului Duh (între Cerul 2 și Cerul 9), ori, începând cu nivelul 1 al Cerului, cel al lumii materiale.
Pentru fiecare dintre cele trei variante mi s-a explicat, la nivelul meu de înțelegere, ce consecințe va avea alegerea mea.
Am aflat, așadar, că idealul suprem al tuturor entităților spirituale, acela de întoarcere „Acasă”, nu poate fi realizat decât prin cunoașterea și manifrestarea Iubirii existente în toate Cerurile Creației, la toate nivelurile acestor Ceruri. Numai așa voi putea dobândi „asemănarea” cu Unicul Creator – Sfântul Duh – adică numai așa voi putea cunoaște desăvârșirea.
Am înțeles că eu, ca duh, mă voi putea contopi cu Unicul Creator numai după ce voi fi desăvârșit, precum este El.
Tot atunci mi s-a spus că, pentru a putea părăsi Cerul 10 (în cazul în care aleg să evoluez în afara Sinei Primordiale a Sfântului Duh), va fi necesar să trec printr-un proces de diviziune divină. Astfel, o parte din mine va rămâne acolo și va evolua în cadrul Cerului 10 ca duh mineral, iar cealaltă parte a mea, identică cu cea rămasă (cu excepția corpului mineral), va începe un ciclu evolutiv în lumile exterioare.
Am înțeles imediat că voi exista, practic, atât în Cerul 10, cât și în afara Lui, urmând ca, într-o bună zi, să mă întorc, să fuzionez cu cealaltă parte a mea – care, până la întoarcerea mea, nu va putea evolua decât ca duh mineral primordial – și astfel, cu o experiență de viață mult „îmbunătățită”, să pot avansa în Ierarhie și, prin urmare, să mă apropii mai mult de realizarea scopului meu primordial: contopirea cu Unicul Creator, întoarcerea „Acasă”.
Într-o bună zi, după multe ezitări, am hotărât să fac asta – adică să-mi încep evoluția în afara Sinei Sale; a fost varianta pe care am ales-o; pentru asta, împreună cu ceilalți frați ai mei, aflați la același grad evolutiv, ne-am rugat Părinților Primordiali în această direcție. A fost prima noastră rugăciune comună.
Tatăl Ceresc Primordial și Mama Cerească Primordială ne-au dat binecuvântarea Lor, ne-au oferit codurile de evoluție ca duhuri minerale și ne-au transmis, prin Ierarhii:
„Drum bun, copii! Sunteți duhuri minerale, entități spirituale de tip mineral! Când vă veți întoarce, veți putea deveni duhuri vegetale, entități spirituale de tip vegetal. Fii binecuvântați! Așa să fie!”
Apoi a avut loc o a doua naștere a mea, aș putea spune – în afara Sinei Unicului Creator.
Prin urmare, am părăsit Cerul 10, împreună cu corpurile mele subtile (fără cel mineral, care a rămas la fratele meu geamăn pentru a-l ajuta în propria lui evoluție – pe care avea să o înceapă imediat ce eu părăseam Sinea Divină a Unicului Creator), poposind la „poarta” de intrare în Cerul 9, alături de ceilalți frați ai mei, duhuri minerale și ei.
Îngerii Heruvimi din această zonă a Creației ne-au primit cu multă Iubire, iar Fiul Divin – Hristos – ne-a activat tuturor Corpul subtil al Fiului Divin (Corpul Hristic), optimizându-l pentru acea zonă.
Am trecut apoi cu bine de Școala Fiului lui Dumnezeu, condusă, după cum aveam să constatăm, chiar de Hristos – Cel pe care Îl cunoscusem în Cerul 10, la nivelul 9 – și care era prezent și în acest Cer 9, dar într-o vibrație, o strălucire și o manifestare diferită.
El a fost Cel care ne-a spus, de data asta, că avem două variante prin care ne putem desăvârși ca duhuri minerale:
– prin parcurgerea tuturor treptelor evolutive, adică prin cunoașterea și manifestarea Iubirii în Împărăția lui Dumnezeu, între Cerul 2 și Cerul 9, inclusiv;
– sau prin începerea drumului evolutiv din Cerul 1, cel al lumii materiale, evoluție ce are drept scop intrarea noastră în Împărăție.
După ce am trecut cu bine de această primă instruire și după ce Fiul Divin ne-a dezactivat Corpul subtil Hristic (din perspectiva manifestării exterioare), am pășit cu sfială pragul Școlii Fiicei Divine, aflată în Cerul 8.
Îngerii Tronurilor, prezenți în această zonă, ne-au primit cu căldura lor frățească, iar Fiica Divină ne-a activat Corpul subtil al Fiicei Divine și L-a optimizat pentru această zonă.
Am intrat apoi în Școala Fiicei lui Dumnezeu.
„Înarmat” cu cele învățate, mi-am continuat călătoria, pătrunzând – după cum aveam să aflu ulterior – în Cerul 7 (asta după ce corpul subtil al Fiicei Divine mi-a fost dezactivat).
Acolo am fost primit, împreună cu alte sute de mii de entități spirituale, de către Îngerii Cosmici ai acestei părți a Creației.
Îngerul Coordonator de aici, simțind că nu prea eram în apele mele (gândeam eu atunci), mi-a activat și optimizat, pentru această zonă, corpul subtil cosmic.
Imediat m-am simțit mult mai bine și, pe lângă lumina albă, opalină, aurie care mă înconjura, m-am împodobit cu o nouă culoare frumoasă și strălucitoare: violetul, care mă făcea să percep lumea înconjurătoare dintr-o altă perspectivă.
Apoi, împreună cu alte mii de entități spirituale, am găsit, într-un final al căutărilor, Școala Îngerilor Cosmici. Îngerii instructori ne-au introdus imediat în circuitul de învățământ. Am petrecut acolo momente cosmice deosebite, fiind mai mereu la instruire.
Am învățat tot ce ținea de acest Cer, la toate nivelurile sale energetice și informaționale, iar atunci când am fost pregătit să îl străbat, am început să cobor, nivel cu nivel, poposind și învățând câte ceva în fiecare, desăvârșindu-mi astfel cunoașterea necesară pentru stadiul de „bebeluș cosmic” în care mă aflam.
Apoi, pe nesimțite – sau mai bine zis, pe neștiute, pentru că de simțit am simțit din plin – am pătruns în Cerul 6, lumea universică.
Vibram din toate încheieturile și aveam o senzație de apăsare, de presiune neplăcută. Norocul meu a fost că niște entități spirituale din zonă, „îmbrăcate” cam ciudat în opinia mea, m-au luat și m-au dus repede la locul de primire al entităților de tipul meu.
Ca de fiecare dată, eram însoțit de mii și mii de alte entități spirituale asemenea mie. Îngerii Universici ne-au primit cu toată căldura lor frățească, iar Îngerul Coordonator al Cerului 6 ne-a activat tuturor corpul subtil universic, optimizându-l pentru acest Cer.
Imediat ce acest nou tovarăș de drum a intrat în viața mea, ne-am împrietenit pe loc. Odată cu venirea lui m-am simțit brusc mult mai bine și am mai primit o culoare strălucitoare, foarte frumoasă: indigo.
Apoi, am intrat în Școala Îngerilor Universici, unde am primit primele informații despre Iubirea universică.
Am fost lăsat o vreme în pace și am „lenevit”, înotând în fluidul acelui nivel, obișnuindu-mă astfel cu el. La un moment dat, am constatat că mă pot mișca din ce în ce mai repede. Când viteza mea a atins maximum posibil pentru un „bebeluș universic”, un Înger Universic a venit și m-a chemat la Școală. Știam că s-a terminat cu odihna.
Am început instruirea necesară pentru a putea străbate nivelurile energetice și informaționale ale Cerului 6. Am învățat toate legitățile acestui Cer, iar când am fost pregătit să îl traversez, am coborât nivel cu nivel, poposind și învățând câte ceva în fiecare, desăvârșindu-mi astfel cunoașterea pentru stadiul de „bebeluș universic” în care mă aflam.
După ce am terminat pregătirea universică, mi-am reluat călătoria împreună cu frații mei, cei de o teapă cu mine.
Hrană aveam destulă și o împărțeam frățește cu ei. Am străbătut deci, nivel după nivel, adăugând tipurilor de energie pe care le aveam deja altele noi, care, deși ne ușurau drumul într-un fel, ne îngreunau în altul.
La un moment dat, nu am mai putut înainta. Am știut atunci că am ajuns la granița dintre Cerul 6 și Cerul 5.
În Școala Îngerilor Universici mi se spusese despre acest moment: că voi pătrunde mai greu și că va fi necesar să mă mobilizez serios, să-mi adun toate forțele pentru a intra acolo.
M-am oprit și m-am rugat cu încredere, speranță și multă Iubire Tatălui Ceresc și Mamei Cerești, apoi am așteptat. La un moment dat, o mică stea de lumină albastră și strălucitoare s-a apropiat de mine și mi-a zis: „Urmează-mă!”.
Nu am stat pe gânduri și am plecat după mica stea, care m-a condus până la punctul de primire din acea zonă. Ca de fiecare dată, alături de mine sosiseră mii de alte entități spirituale.
Nu mă simțeam deloc bine, iar corpurile mele subtile sufereau chiar mai mult decât mine. Pe atunci nu știam încă faptul că ele erau destinate să fie protecția mea, „uneltele” mele.
Îngerii Solari Coordonatori, grijulii, mi-au activat imediat corpul subtil solar și l-au optimizat, făcând la fel și cu ceilalți frați ai mei.
Odată cu trezirea acestui nou prieten, aurei mele i s-a mai adăugat o culoare strălucitoare: albastru.
Am intrat apoi în Școala Îngerilor Solari. După ce am terminat instruirea, am cutreierat întregul sistem solar și am înțeles, atât cât mi-a fost cu putință, cum funcționează Creația în acea zonă.
Timpul despărțirii de Îngerii Solari a sosit însă repede, iar eu am început coborârea spre următoarea țintă: Cerul 4.
Am întrebat o entitate spirituală mai bătrână (un duh cu vârstă astrală mai mare) ce este cu acea „poartă”, iar ea mi-a spus că este „poarta cerească” spre lumea materială.
Este locul prin care entități spirituale de toate tipurile – minerale, vegetale, animale sau umane – plecau la trup fizic pe o planetă numită Pământ.
Eu, ca duh mineral, pentru că asta eram în acel moment, mă simțeam atras ca un magnet de acea „poartă” și de lumea pe care o puteam zări cu ușurință. Mi se părea, de acolo de sus, fascinantă, tainică, aflată într-o activitate tumultuoasă, efervescentă – deosebit de atractivă pentru mine.
Îmi reveneau însă mereu în minte povețele Fraților mei mai mari și, dintr-odată, mă întristam spunându-mi: „Din păcate, eu nu voi cunoaște acea lume…”.
Am decis să mă desprind de această vrajă și să-mi văd de drum, cum s-ar spune.
Și astfel, mi-am început lungul drum evolutiv în sistemul viu mineral conceptual, cunoscând toate tipurile de minerale situate la primele cinci niveluri ale Cerului 2.
Am observat, însă, în această perioadă, că o mulțime de frați ai mei, de același tip cu mine, stăteau la coadă la acea poartă a lumii materiale. Ei aleseseră, se pare, a doua cale.
– Hm! O fi bine, o fi rău?
Eram din ce în ce mai derutat. Milioane de entități spirituale minerale treceau zilnic prin acea poartă. Eu și alți frați de o teapă cu mine – parcă tot mai puțini, după cum mi se părea – ne continuam însă drumul evolutiv, neabătuți, la nivelul conceptual al materiei.
În tot acest timp, însă, ademenirile venite din partea hologramelor trimise de strategi întunecați (despre a căror existență nu știam încă prea multe) nu încetau, iar lumea materială ni se părea tot mai atractivă.
Ce fel de programe subtile ne induceau acele „holograme”?
În primul rând, ne spuneau că acolo jos viața este mult mai frumoasă, mai incitantă, trăită mai intens de entitățile spirituale; că, dacă vom alege acea Cale, vom evolua mai rapid și vom dobândi mult mai repede „asemănarea” mult dorită cu Dumnezeu etc.
Acest ultim argument a fost, la un moment dat, decisiv pentru mine. Pe când mă aflam, după cum am spus, undeva la nivelul 5 al Cerului 2, am cedat. Împreună cu mai mulți frați de-o seamă cu mine, entități spirituale de tip mineral, ne-am luat rămas-bun de la ceilalți care, se pare, erau mai hotărâți decât noi să meargă mai departe.
Prin urmare, după ce ne-am despărțit de frații noștri, ne-am prezentat la „poarta energetică” a lumii materiale. Aici am fost primiți imediat, cu toate onorurile — cum s-ar spune – și chiar am avut întâietate față de alte entități spirituale care nu se aflau la prima lor experiență de acest fel și care nu treceau, ca noi, pentru prima oară, în lumea materială.
Am aflat atunci că noi făceam parte din grupul celor hotărâți încă din stadiul de duh mineral să cunoască lumea materială. Cu noi, se pare, „spălăcitelor tip hologramă” le fusese mai ușor. Cu alte entități spirituale, însă, nu le reușește mereu această ispitire.
Totuși, puține dintre duhurile de tip mineral ajung să-și termine ciclul evolutiv la nivelul Cerului 2 și să urce apoi în Cerul 3. Mai devreme sau mai târziu, cedează în fața chemărilor ademenitoare, irezistibile, ale „ispititorilor”.
Odată ajunse însă în Cerul 3, entitățile spirituale de tip mineral nu mai pot fi ademenite să cunoască viața în lumea materială, pentru că deja o cunosc foarte bine. La fel se petrec lucrurile și în cazul entităților spirituale de tip vegetal, animal și chiar uman.
Să revin însă la mine…
Într-un final, am trecut de „poarta energetică” a lumii materiale și am ajuns undeva la nivelul 10 al Cerului 1, numit și Trupul lui Dumnezeu.
Aici, pentru prima oară de la nașterea mea în Cerul 10, mi-am reîntâlnit Părinții Divini – pe Tatăl Ceresc și pe Mama Cerească – prezenți, spre surprinderea mea, și la acest nivel al Creației.
Ne-au dat binecuvântarea Lor, după care, împreună cu toți ceilalți frați ai mei aflați în aceeași situație ca mine, am coborât la nivelul 9 al Cerului 1. Acolo L-am întâlnit din nou pe Fiul Divin, Hristos – Învățătorul Cerurilor – care, după ce ne-a privit cu Iubire, ne-a spus:
„Dragii mei frați, iubiții mei! Acesta este momentul Alfa pentru voi.
Voi ați decis așa. Este începutul urcușului vostru spiritual. Nu uitați: numai Iubirea vă poate menține pe Calea dobândirii asemănării cu Dumnezeu, pe Calea desăvârșirii. Numai ea vă poate ajuta să găsiți drumul de întoarcere Acasă.”
Am fost lăsați apoi cu toții să ne pregătim pentru viitoarea întrupare.
Când mi-a venit rândul, mi s-au prezentat toate cele prin care aveam să trec în lunga mea călătorie, dar dorința mea de a cunoaște lumea materială era atât de mare, încât le-am acceptat fără șovăire.
Mi s-a spus că, de acum, pentru a cunoaște Împărăția lui Dumnezeu – pe care, prin liberul arbitru, tocmai o părăsisem – va trebui să trec prin toate formele sistemului viu mineral aflate la toate nivelurile Cerului 1.
În cazul meu, însă, începând cu nivelul 3.
Nu a contat „retrogradarea” mea (veneam, totuși, din nivelul 5 al Cerului 2).
Aș fi acceptat orice condiție în acel moment.
Când toate pregătirile pentru prima mea întrupare au fost terminate, am fost înconjurat de trei entități spirituale însoțitoare care m-au ajutat să trec de „poartă”.
Apoi am început să coborâm. Nu mă simțeam bine deloc, iar pe măsură ce înaintam eram tot mai confuz – parcă aș fi fost anesteziat. Când am ajuns, în sfârșit, la nivelul solului Pământului destinat întrupării mele – a cărui denumire, Terra, aveam s-o aflu mai târziu – eram epuizat.
Câteva zile terestre am încercat să mă acomodez cu noua densitate, cu noua lumină în care aveam să trăiesc, și, cu ajutorul însoțitorilor mei, am reușit.
Când m-am dezmeticit, am observat că prietenii mei, corpurile subtile, aveau culori mai puțin strălucitoare și păreau mai îngroșate.
Mi-am amintit imediat că, la ultima instruire, Fiul Divin – Hristos, Cel de la nivelul 9 al Cerului 1 – îmi spusese, printre altele, că hainele mele vor fi îmbogățite cu materia fluidă aflată la nivelul fiecărui corp energetic subtil pământean prin care aveam să trec.
Și astfel, fiecărui corp subtil al meu, pe lângă energiile de tip ceresc, i s-au adăugat și energii de tip pământean.
Când am fost pregătit și revigorat, însoțitorii mei mi-au arătat viitorul trup: era chiar pământul pe care vedeam cum tot felul de vietăți îl calcă în picioare. Nu a fost o surpriză – aveam această experiență din lumea conceptuală în care mă întrupasem până atunci.
Și uite așa mi-am început lungul șir al întrupărilor terestre în sistemul viu mineral. Nu mi-a fost ușor. Multe suferințe a trebuit să îndur… Noroc că timpul întrupării mele în pământ a fost destul de scurt.
După prima mea întrupare pe Pământul aflat la nivelul 3 al Cerului 1, atunci când mi-am părăsit definitiv trupul, am urcat și am locuit la nivelul 4 al Cerului 1. Am urmat apoi un lung drum al întrupărilor în toate formele sistemului viu mineral de pe toate Planetele-Pământ existente în cele zece niveluri ale Cerului 1.
Prin urmare, după terminarea evoluției în sistemul viu mineral de la toate cele zece niveluri, am poposit din nou la nivelul 10 al Cerului 1, simțind, după mult timp, prezența divină a Tatălui Ceresc și a Mamei Cerești.
Apoi, Poarta Împărăției s-a deschis pentru mine și, cu multă dragoste, am ajuns iarăși în lumea eterică a lui Dumnezeu, adică în Cerul 2.
Mi-am continuat evoluția ca duh mineral – de data aceasta mult mai rapid – prin toate Cerurile Împărăției și, în final, am ajuns în locul din care plecasem cu mult timp în urmă: nivelul 1 al Cerului 10.
Până să ajung aici, toți cei nouă prieteni ai mei fuseseră dezactivați – ca posibilitate de manifestare exterioară – și am pătruns astfel în Cerul 10, nivelul 1.
Când am ajuns, în sfârșit, în locul din care plecasem cu multă vreme în urmă, mi-am întâlnit cealaltă parte (care își terminase demult evoluția ca duh mineral în cadrul Cerului 10) și am fuzionat cu ea imediat, într-o îmbrățișare frățească minunată – cea mai minunată de până atunci.
Mi-am recăpătat „haina minerală” și am intrat într-o lungă contemplare a Unicului Creator, pe care nu Îl puteam vedea, dar Îi simțeam prezența cu întreaga mea ființă.
Și astfel mi-am potolit dorul nemărginit de Dumnezeu, pe care îl simțisem în toată această perioadă.
La un moment dat, Tatăl Ceresc Primordial și Mama Cerească Primordială au venit la nivelul 1 al Cerului 10, în care ne aflam, și ne-au dat tuturor celor aflați în aceeași situație evolutivă „codurile” evoluției ca entități spirituale vegetale. Corpul subtil mineral ne-a fost înlocuit cu un altul: corpul subtil vegetal.
Acest ultim corp ne-a fost dăruit pentru cazul în care am alege să ne continuăm evoluția în Cerul 10.
Obținusem, prin multă trudă, această titulatură de duhuri vegetale și ne-am bucurat împreună pentru asta. Eram foarte fericit. De acum, nu mai eram duh mineral; avansasem din punct de vedere evolutiv – eram duh vegetal.
Timpul petrecut aici a fost însă extrem de scurt.
Chiar dacă, după cum ți-am spus deja, aveam din nou posibilitatea să evoluez în Cerul 10, am ales tot evoluția în afara acestuia.
Am hotărât să pornesc din nou la drum – să părăsesc, pentru a doua oară, Cerul 10, sau Corpul Subtil al Sfântului Duh – și să-mi continui calea evolutivă.
Ca și prima dată, împreună cu frații mei aflați în același stadiu evolutiv, am înălțat o rugăciune către Părinții Primordiali în această direcție.
Tatăl Ceresc Primordial și Mama Cerească Primordială ne-au transmis:
„Drum bun, copii! Sunteți entități spirituale vegetale! Când vă veți întoarce, veți deveni entități spirituale de tip animal!”
Am realizat, din nou, cu ajutorul Ierarhiilor Cerului 10, procesul de diviziune divină, prin care o parte identică a mea a rămas la nivelul 1 al Cerului, ca duh vegetal primordial (fratele meu geamăn avea să-și continue evoluția în Cerul 10), iar cealaltă parte a fost expulzată în afara Sinei Unicului Creator Primordial.
Așadar, am fost expulzați în exterior și am ajuns, ca și data trecută, la Școala Fiului Divin – Hristos – la nivelul 9 al Cerului 9, unde am fost întâmpinați cu multă Iubire de frații noștri, Îngerii Heruvimi.
După un timp petrecut împreună cu ei, am fost primiți (împreună cu ceilalți frați ai mei vegetali) de Fratele nostru mai mare, Hristos, care ne-a activat corpul
subtil al Fiului Divin, optimizându-l pentru noile condiții.
Ne-a primit cu bucurie și cu multă, multă Iubire. Ne-a spus că trebuie să continuăm – știam asta și ardeam de nerăbdare să vedem ce va urma.
Am primit din nou instruirea necesară, fiind puși la curent cu tot ceea ce înseamnă viața unei entități spirituale vegetale, și ni s-a urat drum bun.
Asta, nu înainte ca Hristos să ne atragă atenția că avem din nou posibilitatea să alegem zona în care vom evolua: în Împărăția lui Dumnezeu, pornind din Cerul 2, sau cunoscând mai întâi lumea vegetală la nivelul lumii materiale, în Cerul 1.
De data aceasta, chiar dacă știam în mare măsură ce mă așteaptă, am ales, direct, să-mi încep evoluția ca duh vegetal în Cerul 1.
Am urmat același drum ca și prima dată: am fost instruit de Coordonatorii Cerurilor prin care am trecut (așa cum se întâmplase și când am fost duh mineral) și, într-un final, am ajuns din nou la Poarta de intrare în lumea materială, punându-mă la coadă împreună cu alte sute de mii de entități spirituale de tot felul.
Am pătruns în Cerul 1, am primit și aici binecuvântarea Tatălui Ceresc și a Mamei Cerești din această zonă, am efectuat o ultimă pregătire cu Frații mei mai mari de la nivelul 9 al acestui Cer, și apoi a început sarabanda întrupărilor în trup vegetal.
M-am întrupat în toate formele acestui regn, pe toate cele zece Planete-Pământ – pentru că, așa cum am mai spus, zece sunt: la fiecare nivel al Cerului 1 există câte o Planetă Pământ, fiecare având, bineînțeles, o altă strălucire, o altă vibrație.
După ultima destrupare din lumea materială a Cerului 1, am continuat evoluția, cunoscând și manifestând Iubirea în toate celelalte opt Ceruri ale Creației, începând cu Cerul 2.
Și uite așa am ajuns din nou, acum în calitate de duh vegetal, la nivelul 1 al Cerului 10.
Aici am fuzionat iarăși cu cealaltă parte a mea (care își terminase evoluția ca duh vegetal în cadrul Cerului 10). Părinții Primordiali mi-au dăruit codurile de evoluție necesare duhului animal și apoi lucrurile s-au repetat identic ca și data trecută.
La plecarea mea, pentru a treia oară din Corpul Subtil al Sfântului Duh, Tatăl Ceresc Primordial și Mama Cerească Primordială, privind cu multă Iubire spre mine și spre toate celelalte duhuri de tip animal ce mă însoțeau, ne-au binecuvântat și ne-au spus din nou:
„Drum bun, copii! Sunteți duhuri de tip animal, entități spirituale de tip animal! Când vă veți întoarce, veți deveni duhuri umane!”
După un timp, am fost din nou expulzat și am ajuns pentru a treia oară la Școala Fiului Divin, Hristos, la nivelul 9 al Cerului 9.
Mare fericire a fost în momentul întâlnirii noastre! Mii de entități spirituale se aflau acolo și-L slăveau pe Dumnezeu pentru acel moment de comuniune frățească.
Nu conta faptul că între noi existau diferențe mari de evoluție spirituală. Iubirea se manifesta necondiționat dinspre cei „mari” spre cei „mici”, iar dinspre cei „mici” spre cei „mari” cu respect, smerenie și adorație.
A urmat apoi din nou o lungă instruire, în care ni s-au prezentat toate legitățile vieții ca duh animal. Ni s-a spus, din nou, că avem posibilitatea de a alege între cele două variante de evoluție.
Unii dintre frații mei de-o seamă au ales de această dată să-și continue evoluția spirituală în Împărăție, eu însă am ales să încep tot cu lumea materială.
Și astfel am pornit din nou la drum, spre Poarta de intrare în Cerul 1.
Mi-a fos reactivați vechii prieteni – corpurile mele subtile – și am luat-o din nou de la capăt.
După ce am primit binecuvântarea Tatălui Ceresc și a Mamei Cerești din această zonă a Creației, am coborât la nivelul 9 al Cerului 1.
Aici, împreună cu alți frați, duhuri de tip animal, am primit o ultimă instruire de la Fratele nostru, Hristos.
După acest moment, însoțit și de data aceasta de trei entități spirituale însoțitoare, m-am întrupat, împreună cu corpurile mele energetice subtile, în trup de animal.
Și uite așa am început, dragă frate, lungul șir al întrupărilor mele în acest regn.
M-am întrupat în toate cele zece niveluri ale Cerului 1, pe toate cele zece Planete-Pământ. Apoi am parcurs toate celelalte Ceruri – de la Cerul 2 la Cerul 9 – desăvârșind Iubirea de tip animal.
M-am întors, din nou, Acasă – în Cerul 10.
De data aceasta, în calitate de duh animal cu evoluția încheiată în afara Cerului 10, am fuzionat cu fratele meu geamăn, care își terminase deja evoluția ca duh de tip animal în Sinea Sfântului Duh.
Astfel, am putut spune despre mine însumi că sunt un duh de tip animal desăvârșit.
Nu după mult timp, Părinții Divini Primordiali ne-au dăruit, mie și fraților mei duhuri de tip animal, „codurile” necesare evoluției ca duh uman, spunând:
„Să facem acum om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.”
A fost o mare fericire pentru mine și pentru miile de entități spirituale aflate în aceeași situație. Primisem în dar mult doritul „Chip”. Eram fericiți, dar totuși neîmpliniți – ne lipsea cu desăvârșire, pot spune, „asemănarea”.
Când dorința mea în această direcție a atins paroxismul, am realizat din nou, ca de fiecare dată, diviziunea divină: o parte a mea urmând să rămână acolo, iar cealaltă să-și continue evoluția spirituală.
Înainte de asta, Părinții Divini Primordiali ne-au privit din nou cu Iubire și ne-au spus:
„Drum bun, copii! Sunteți duhuri umane, entități spirituale umane! Când vă veți întoarce, veți deveni duhuri îngerești, entități spirituale îngerești!”
Apoi am fost expulzat în afara Sinei Dumnezeiești și am reluat totul de la început – de această dată, în calitate de duh uman.
Am auzit imediat chemarea Fiului Divin, Hristos, din Cerul 9, și am alergat, împreună cu mulți alți frați, plin de înfrigurare, dornic să intru în mult așteptata comuniune cu El.
Întâlnirea s-a desfășurat și de această dată ca între frați. A fost minunat! Simțeam o fericire imensă – aproape la fel de mare ca aceea simțită la intrarea în comuniune cu Înaltele și Sfintele Entități Divine din nivelul 10, fapt petrecut cu puțin timp înainte de expulzarea mea din Sinea Sfântului Duh Primordial.
Am observat că, de data aceasta, numărul entităților spirituale îngerești prezente era mult mai mare, iar rugăciunea lor, adresată Bunului Dumnezeu pentru noi, era mult mai puternică.
A fost momentul celui mai înălțător Botez Ceresc al meu, prin care mi s-a consfințit calitatea de duh uman, primind în această direcție toată instruirea necesară.
Corpurile mele subtile s-au bucurat, mai ales când au auzit că, de acum, toate au posibilitatea manifestării exterioare a Iubirii. Eu, auzind acest lucru, m-am simțit într-adevăr în al nouălea Cer.
Eram fericit. Culorile care mă înconjurau dobândiseră o nouă strălucire. Aveam, de acum, o aură nouă…
A început apoi o lungă instruire în direcția tuturor celor pe care trebuia să le cunosc pentru a putea străbate calea evoluției în trup uman.
De această dată, întruparea mea a fost mai deosebită.
Pentru prima oară a trebuit să-mi aleg viitorii părinți și viitorul trup – adică să aleg ce vreau să fiu în acea existență: bărbat sau femeie.
Țin minte că am ales să fiu femeie și m-am întrupat într-o tânără de pe Pământul aflat la nivelul 1 al Cerului 1.
Am fost însoțit și acum de trei entități spirituale îngerești care m-au ajutat să-mi construiesc viitoarea „casă” și apoi, după ce s-au asigurat că întruparea mea decurge normal, au plecat. De data aceasta, însă, au plecat doar două. Una a rămas.
Aveam să aflu că acea entitate spirituală urma să fie Îngerul meu Păzitor în acea existență terestră. Ea m-a ajutat să desăvârșesc actul întrupării până la capăt și, astfel, a început prima mea viață terestră în trup uman.
Mi-a fost teribil de greu. Nu credeam că va fi atât de chinuitoare existența mea în trup uman – mai ales acum, când aveam posibilitatea să-mi manifest exterior toate cele nouă corpuri subtile.
Aveam această posibilitate, dar nu am putut manifesta, în acea viață terestră, decât corpul subtil eteric și, într-o mică măsură, pe cel astral.
Am conștientizat, ca om, un lucru pe care îl știam dinainte de întrupare: mă aflam în prima fază de evoluție umană – faza primară, de început.
Știam aceste lucruri, dar, conform Legii, după întrupare mi se tăia de fiecare dată comunicarea firească pe care o aveam, în stare liberă, cu corpurile mele subtile superioare și inferioare.
Prin urmare, omul – ființa umană în al cărui trup mă aflam — a avut nevoie de timp pentru ca această legătură să fie refăcută, ajungând astfel la un grad mai mare de conștientizare care să-i permită accesul la anumite adevăruri existențiale.
Conștientizările mele ca om nu m-au ajutat însă prea mult, întrucât, așa cum am mai spus, nu mi-am putut manifesta Iubirea în acea lungă perioadă decât prin trup, prin corpul eteric și prin cel astral.
A urmat apoi un șir de întrupări la acest nivel, în care am învățat să fiu femeie, bărbat, tată, mamă, fiu, fiică etc.
Apoi am parcurs un alt șir de întrupări consecutive – cu mici pauze între ele – în trup uman la nivelul 2 al Cerului 1, unde am cunoscut faza de evoluție eterică, în care corpul meu subtil eteric a început să se manifeste mai consistent în exterior.
Am cunoscut apoi faza de evoluție astrală, la nivelul 3 al Cerului 1, iar corpul meu subtil astral și-a intrat în drepturi depline.
A urmat faza de evoluție mentală, desăvârșită la nivelul 4 al Cerului 1.
Suferințele mele însă au crescut simțitor.
Priveam deseori neputincios la chinurile, uneori uriașe, ale corpului meu fizic, neputând face nimic, deoarece corpurile mele subtile superioare și divine încă nu se puteau manifesta în exterior.
Și eu, și ele am fi putut dărui atât de multă Iubire, dar, din cauza limitării corpurilor subtile inferioare – în special a celui mental – în manifestarea exterioară a lui Dumnezeu, nu puteam face, din păcate, nimic pentru alinarea suferințelor lor și ale trupului care ne servea drept „gazdă”.
„Întunecații”, în special prin intermediul corpului subtil mental, făceau ravagii în ființa respectivă, iar eu priveam, fără să pot interveni, la toate acestea.
Câteodată, în timpul vieții cu trup, datorită suferințelor atroce, omul în al cărui trup eram își întorcea fața către Dumnezeu și începea să se roage Lui. Atunci parcă prindeam din nou viață.
Încet-încet, eu și prietenii mei – corpurile subtile – am început să ne rugăm împreună Creatorului pentru îndurare și vindecare. Iubirea Sa cobora de la nivelul meu în jos și alina suferințele noastre și, implicit, suferințele trupului nostru fizic.
Au fost însă și cazuri, numeroase din păcate, în care abia în ultima clipă ființa în al cărui trup eram L-a recunoscut pe Dumnezeu și a primit astfel mântuirea.
Mântuirea, în sensul că nu am involuat și astfel am putut urca din nou la nivelul de unde venisem.
Pentru mine, toate aceste situații au fost eșecuri – la fel și pentru Îngerul meu Păzitor care, pentru aceasta, în existența mea următoare, m-a însoțit la trup „la canon”, cum se spune în lumea oamenilor.
Un alt Duh Îngeresc mi-a fost dat drept Păzitor și sfătuitor.
Au fost și vieți terestre în care am reușit să evoluez extrem de rapid, datorită activității intense a ființei în al cărui trup mă aflam, ca slujitor al lui Dumnezeu, reușind să-mi manifest exterior corpurile subtile superioare și, uneori — este drept, în momente scurte – chiar și pe cele divine.
Spre exemplu, eram într-un trup de bărbat pe Pământul aflat la nivelul 4 al Cerului 1.
Omul respectiv a reușit să mă audă de câteva ori, a reușit să-și asculte propriul suflet, simțind astfel prezența Divinității în viața sa. La îndemnurile corpurilor mele subtile – ale prietenilor mei, deci – a început să-L caute cu stăruință și fermitate pe Dumnezeul din el, adică pe mine, cel care sunt o părticică din Unicul Creator.
A urmat cursurile unei școli inițiatice în care Legile Divine erau respectate cu sfințenie. Și uite așa, într-o bună zi, a reușit să mă găsească, să comunice cu mine.
A fost un moment minunat. Și eu, și prietenii mei străluceam de bucurie.
Din acel moment, misiunile pentru care venisem atunci la trup au început să fie realizate în mod accelerat.
Văzând râvna noastră pe direcția „îndumnezeirii”, Hristos, de la nivelul 9 al Cerului 1, ne-a mai dat câteva misiuni în plus.
În final, când am părăsit acel trup binecuvântat, în loc să merg la nivelul 4, am mers direct la nivelul 6. Și asta pentru că, în acea viață terestră, corpurile mele subtile – inferioare și superioare, până la nivelul corpului subtil universic inclusiv – s-au manifestat în exterior plenar, normal și firesc, dăruind Iubirea elementelor Creației.
Am reușit, așadar, să cunosc Iubirea până la treapta a șasea inclusiv.
Practic, am străbătut faza solară și universică de evoluție terestră în timpul vieții cu trup, petrecută la nivelul 4 al Cerului 1.
Și uite așa, am continuat, străbătând toate nivelurile Cerului 1, pentru ca după ultima mea destrupare – ce s-a petrecut pe Pământul aflat la nivelul 8 al Cerului 1 – să ajung din nou la nivelul 10 al Cerului 1.
Însă, înainte de a intra în acest nivel înalt, cel mai înalt al lumii materiale, am poposit la nivelul 9.
Aici era mare sărbătoare. Frații mei, înconjurați de sute de mii de entități spirituale de toate rangurile, mă așteptau — ne așteptau, de fapt, căci și noi eram foarte mulți.
Rugăciunile de Slavă adresate lui Dumnezeu au început să răsune în tot Trupul Creatorului, în tot Cerul 1.
Iar noi, prin sutele de mii de raze strălucitoare în toate culorile specifice celor nouă corpuri subtile ale noastre, am primit drept răsplată pentru eforturile depuse de-a lungul miliardelor de ani… dreptul de a evolua spiritual în Cerul 2 – dreptul de a cunoaște, deci, Împărăția lui Dumnezeu.
Am urcat apoi cu toții în fața unui Tron de Lumină, la nivelul 10 al Cerului 1, pe care stătea Unicul Creator, flancat de Tatăl Ceresc și de Mama Cerească.
Îl „vedeam” pe Unicul Creator pentru prima oară.
Am îngenuncheat în fața Strălucirii Sale, iar El ne-a binecuvântat spunându-ne:
„Fiți binecuvântați, copii ai Mei. Porțile Împărăției Mele se vor deschide acum și pentru voi. Intrați și continuați-vă drumul spre Mine. Eu am să vă aștept în Veșnicie. Așa să fie!”
Aceste cuvinte rostite de Unicul Creator au fost cea mai mare răsplată pe care am primit-o vreodată.
Am înțeles că drumul spre „Casă” este lung, dar nu voi obosi niciodată în a-l parcurge cu smerenie și speranță.
Știu că va trebui să trec prin toate nivelurile Cerurilor, cunoscând și manifestând Iubirea în toate culorile, strălucirile și vibrațiile ei, până în ziua în care voi fuziona, în Cerul 10, cu dublura mea – cu perechea mea divină.
Voi urca apoi, reîntregit, la nivelul 2 al Cerului 10 – al Sinei – unde voi primi codurile de evoluție spirituală în calitatea de Duh Îngeresc. Și o voi lua de la început.
Adică, într-o zi, voi realiza din nou, în interiorul Sinei lui Dumnezeu, diviziunea divină proprie, prin care o parte a mea va rămâne acolo, iar cealaltă va fi expulzată din Sinea Sa Dumnezeiască și va reîncepe lungul ciclu evolutiv — de data aceasta mult mai rapid ca Duh Îngeresc.
Și tot așa, până când, într-o binecuvântată zi, voi auzi glasul Unicului Creator spunându-mi:
„Bine ai venit Acasă, Fiule! Intră! Tot ce este al Meu îți aparține. Tu Îmi aparții. Eu îți aparțin. Suntem Unul.”
Am înțeles din această poveste că suntem părticele din Unicul Creator, Sfântul Duh; că purtăm Chipul Său și că, pentru a dobândi „asemănarea” cu El, este necesar să trecem printr-un lung proces de evoluție spirituală.
În Corpul Sfântului Duh – sau Cerul 10 – am apărut la început ca mici scântei, entități spirituale desprinse din infinita Scânteie a Unicului Creator.
Am plutit un timp în Fluidul Primordial al Iubirii Divine Primordiale, undeva la nivelul 1 al Cerului 10, până într-o zi în care, manifestându-ne liberul arbitru – încă incipient în acea etapă -, printr-un proces de diviziune divină, ne-am împărțit în două.
O parte a rămas acolo, în Corpul Unicului Creator, pentru a evolua în Sinea Sa Divină; cealaltă parte a pornit într-un lung proces evolutiv, în care a cunoscut, rând pe rând, desăvârșirea ca duh mineral, duh vegetal, duh animal și, mai apoi, ca duh uman.
Însă procesul desăvârșirii nu se oprește aici.
Voi descrie pe scurt drumul evoluției spirituale a tuturor duhurilor existente sau care vor exista în Creație, fără a detalia subiectul – căci el aparține celor care sunt angajați, în mod ferm, pe calea inițierii spirituale.
Pentru ca duhurile noastre să se poată contopi, într-o zi, cu Unicul Creator – pentru ca picătura de Iubire să ajungă în Oceanul de Iubire – este necesar ca ele să-și continue strădaniiile pe drumul evoluției lor spirituale, desăvârșindu-se ca:
Îngeri, Îngeri Arhangheli, Îngeri Întâietori, Îngeri ai Stăpânirii, Îngeri ai Puterilor, Îngeri al Domniilor, Îngeri al Tronurilor, Îngeri Heruvimi, Îngeri Serafimi, Fiică de Dumnezeu, Fiu de Dumnezeu, Tată Ceresc și Mamă Cerească.
Până în Zona Divină a Cerului 10 ne păstrăm individualitatea ca entități spirituale – mai precis până la dobândirea rangului de Îngeri ai Domniilor.
După ce ne desăvârșim în această calitate, ne contopim, printr-o Fuziune Sacră (realizată în Corpul Unicului Creator sub coordonarea directă a Fiicei Divine), cu Duhurile Divine ale Îngerilor Tronurilor.
Apoi, după încheierea evoluției în această treaptă, ne vom fuziona cu Duhurile Divine ale Îngerilor Heruvimi, sub coordoinarea directă a lui Hristos.
Desăvârșirea ca Îngeri Heruvimi ne va conduce, la rândul ei, spre Fuziunea cu Duhurile Divine ale Îngerilor Serafimi, sub coordonarea Taălui Ceresc Primordial și a Mamei Cerești Primordiale.
După ce procesul evolutiv în această calitate – de Îngeri – se va fi sfârșit, vom fuziona cu Duhul Divin al Fiicei Divine, sub coordonarea directă a Ei, apoi cu Duhul Fiului Divin, sub coordonarea lui Hristos.
Ulterior, ne vom contopi, printr-un proces de Fuziune Divină, cu Tatăl Ceresc și Mama Cerească, sub coordonarea directă a Sfântului Duh.
Va urma, în final, ultimul pas, care se va petrece la sfârșitul ultimului Ciclu de Viață Dumnezeiască, atunci când ne vom contopi cu Unicul Creator și ne vom întoarce, astfel, desăvârșiți, Acasă.
Fragment din cartea „Din tainele învățăturii Iubirii” – Ioan, coordonator spiritual „Focul Sacru”.
