Normal și paranormal

În Dicționarul explicativ al limbii române, cuvântul „paranormal” este definit drept „un fenomen sau o manifestare care se află în afara normalului”. O definiție de natură strict științifică, poate corectă din perspectiva unei viziuni ateiste, dar… insuficientă și departe de realitatea spirituală.

Nu mă miră faptul că niciun analist din lumea științei, formată în mare parte din oameni fără credință religioasă, nu a observat că această definire a fenomenului „paranormal” și a celor numiți impropriu „paranormali” este, în esență, profund greșită. Privită însă prin ochii unui om care nu crede în Dumnezeu, definiția devine perfect logică.

Ceea ce mă surprinde cu adevărat este altceva: mulți dintre cei care cred în existența Lui și se străduiesc să-L manifeste cad, la rândul lor, destul de ușor în această capcană conceptuală. Ba chiar și unii dintre cei preocupați intens de domeniul spiritual – atât de discutat și de blamat – ajung să o facă.

Omul este o ființă complexă, o manifestare a lui Dumnezeu pe Pământ. Pe lângă cele cinci simțuri cunoscute (văzul, auzul, mirosul, gustul și pipăitul), Creatorul a așezat în noi și altele, mult superioare acestora. Manifestarea lor nu reprezintă nicidecum „paranormalitate”, ci… pur și simplu normalitate. Vă spun, prieteni: omul numit „paranormal” se află, de fapt, în zona firescului. Într-o stare cu adevărat „paranormală” se găsesc doar cei care nu pot depăși granițele impuse – mai mult sau mai puțin – de rigorile științei ori de structurile religioase actuale.

Este cât se poate de normal să-L manifești pe Dumnezeu, adică să exprimi în tine anumite potențe ale Sale, și anormal să nu o faci. În afara normalității este stagnarea: să nu te dezvolți, să nu acționezi, să nu folosești darurile Sale.

Prin urmare, manifestarea unor calități dumnezeiești, privită strict din perspectivă spirituală, se înscrie pe deplin în normalitate și nu se află nicidecum în afara ei.

Această neînțelegere – felul eronat în care sunt privite manifestările unor calități dumnezeiești – arată, încă o dată, cât de mult ne-am îndepărtat de Dumnezeu și de valorile Sale, cât de mult ne-am îndepărtat de… Iubire. Da, de Iubire, pentru că în ea se află cuprinse toate aceste calități dumnezeiești; ea este expresia supremă a lui Dumnezeu.

Manifestarea lui Dumnezeu nu este un „fenomen paranormal”, ci unul absolut firesc.

Prin urmare, nu cei care exprimă calități dumnezeiești – precum clarvederea, claraudiția, precogniția, retrocogniția, levitația, darul vindecării sau alte forme de extrasensibilitate etichetate drept „paranormale” – sunt „paranormali”, ci cei care nu le manifestă. Dacă este să urmăm cu strictețe definiția, aceștia din urmă ar fi, cu adevărat… „paranormalii”.

Ioan – coordonator spiritual „Focul Sacru”

Te așteptăm la curs: https://foculsacru.ro/cursuri/