Am fost, suntem , vom fi, unelte smerite ale Unicului Creator, ale Tatălui Ceresc și ale Mamei Cerești pe acest Pământ.
În anul 1440 î.H. Marele Preot Inițiat al pelasgilor, Zamolxe, a primit, undeva în munții României de astăzi, vestitele sale Legi, sau Decalogul zamolxian, Legi izvorâte din Marea Învățătură a Iubirii.
Imediat după aceea, Zamolxe a înființat o mare școală inițiatică, cunoscută de întreaga lume spirituală planetară sub numele de Școala zamolxiană. Strategia ei inițiatică a fost patronată, în mod normal și firesc, de Legile lui Zamolxe, practic, de Învățătura Iubirii, aflată într-o formă accesibilă celor din acea vreme.
Începând cu anul amintit, am fost cunoscuți în lumea spirituală autohtonă, și nu numai, drept discipoli zamolxieni.
În anul 535 î.H. Marele Preot Inițiat al traco-geto-dacilor, Zalmoxe, a ridicat zamolxianismul pe o treaptă inițiatică superioară de cunoaștere și manifestare a Iubirii și a pus bazele Școlii zalmoxiene.
Din acel moment ne-am continuat evoluția spirituală, pe acest Pământ supranumit Grădina Mamei Cerești sub numele de discipoli zalmoxieni.
Așadar, începând cu anul1440 î.H., ne-am inițiat în cunoașterea și manifestarea Iubirii, în cunoașterea și manifestarea Creatorului, străduindu-ne pe tot parcursul vieților noastre terestre să devenim Oameni ai Iubirii, IO. Și unii dintre noi chiar au reușit asta.
Undeva, în jurul anului 26 d.H., Iisus, Fiul Omului, a transmis, prin viu grai ucenicilor Săi un mesaj care avea să dea startul unui nou început: „Să nu credeți că am venit să stric Legea și Prorocii; am venit să împlinesc”.
Pentru cei care aveau, pe atunci, „urechi” de auzit (printre ei, eram și noi), El a transmis atunci faptul că Legile lui Moise nu vor dispărea ci vor fi îmbunătățite, plinite, cu ridicarea nivelului de cunoaștere și de manifestare a Iubirii. Pentru civilizația spirituală iudaică, asta a însemnat o mare schimbare. Marea majoritate a iudeilor nu au acceptat-o, au respins-o cu brutalitate chiar, ea fiind, în final, cauza principală a răstignirii Fiului Omului.
În același timp, și tot pentru cei care aveau „urechi de auzit”, Iisus, Fiul Omului, a anunțat, de asemenea, faptul că îmbunătățirea spirituală, împlinirea, progresul evolutiv, se va produce și în ceea ce privește Legile lui Zamolxe.
Însă, în cazul civilizației spirituale zalmoxiene, acea împlinire nu a fost o schimbare majoră, întrucât Legile lui Zamolxe erau, oricum, superioare, din perspectiva inițiatică, Legilor lui Moise, ci a fost una mai puțin abruptă bine tolerată de neamul geto-dac și primită cu bucurie de inițiații zalmoxiene.
Noi, ne-am continuat evoluția spirituală, păstrându-ne denumirea de discipoli zalmoxieni, întrucât Școala zalmoxiană a dăinuit, fizic, până în anul 1827, iar ca și curent spiritual până în anul 1989, atunci când acest curent s-a stins, temporar, odată cu ultimul discipol al Școlii zalmoxiene: Părintele Arsenie Boca.
După exact 12 ani a apărut în România un nou curent spiritual sub numele de Școala „Focul Sacru”, școală care are la bază Învățătura Iubirii propovăduită de Iisus, Fiul Omului, acesta fiind, de altfel, Reperul ei spiritual, în tot și în toate. În fapt, în data de 03.03.2011 a avut loc, practic, o renaștere a zalmoxianismului, dar sub o altă formă, una care însă a păstrat esența inițiatică a vechii Școli zalmoxiene.
Din acel moment am devenit discipoli ai Școlii „Focul Sacru”, scopul nostru rămânând, în esență, același: să devenim Oameni ai „Focului Sacru”, Oameni ai Iubirii, IO.
Și cu siguranță, unii dintre noi vor reuși.
*