Vă doresc tuturor o Sărbatoare a Invierii în Liniște și Dragoste!

Sunt convis de faptul că asta ne-ar spune Iisus, Fiul Omului, dacă ar fi printre noi, ca acum 2000 de ani:

Au dat Lege să stați în casă în noaptea Sărbătorii Învierii Mele?
Atunci, respectați Legea.

„Nu judecați ca să nu fiți judecați”, fiecare va plăti după faptele sale.
Voi, stați în casă și rugați-vă și nu uitați că „unde sunt 2-3 și se roagă în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”.

Vă invit prieteni, în Sfânta Noapte a Sărbătorii Învierii, la rugăciune și introspecție. Citiți articolul și veți înțelege…

Iisus a murit seara, în Vinerea mare și a Înviat Duminică în zorii zilei împlinind astfel Voia Unicului Creator Chintesența a tot și a toate, Domnul Dumnezeu.

Deloc întâmplător, moartea Sa s-a petrecut seara și Învierea s-a săvârșit dimineața. Seara este partea în care ziua coboară, totul adoarme, lumina este în descreștere, merge spre asfințit, pe când dimineața totul se trezește la viață, lumina este în creștere. 

Iisus, prin moartea și Învierea Sa, ne-a arătat ce se întâmplă după așa-zisa „moarte” fizică, ne-a arătat că de fapt există viață dincolo de moarte, ne-a arătat că duhul nostru nu moare, ne-a arătat cât se poate de clar că prin și în esență suntem… nemuritori.

Mai mult, a arătat pentru cei care au „ochi de văzut” și „urechi de auzit” că, de fapt, nici trupul nu moare ci, se transformă în altceva…

„Mormântul gol” este descoperit, iarăși, deloc întâmplător, de cele două femei, personaje extrem de importante din viața lui Iisus: Sfânta Fecioară Maria și Maria Magdalena.  Mai mult, evanghelistul Matei o amintește în capitol 28 prima dată pe Maria Magdalena și apoi pe „cealaltă Marie”.

Nu doresc să dezvolt acum acest subiect dar, personal, nu mai cred de mult timp în lucruri întâmplătoare, iar pentru mine este foarte clar că Maria Magdalena, împreună cu toți ceilalți ucenici, a avut un rol deosebit în misiunea Domnului nostru Iisus Hristos. Prezența ei la „mormântul gol” și întâlnirea cu Cel ce a Înviat (este de altfel prima căreia El îi apare în cale), subliniată de toți cei patru evangheliști, spune foarte multe.

Îngerul care a apărut la mormânt, în fața celor două femei, le-a vestit acestora Învierea lui Iisus și le-a spus să meargă și să vestească aceasta și celorlalți ucenici.

Între timp, arhiereii care aflaseră și ei despre cele întâmplate, în mare grabă, au plătit străjerii mormântului să spună că ucenicii Învățătorului au furat trupul Său în timp ce ei dormeau. Această minciună este susținută și astăzi de cei care se încăpățânează în a nu recunoaște divinitatea lui Iisus.

Maria Magdalena a mers și, plină de bucurie, a dat de veste  celorlalţi ucenici că Iisus a Înviat, dar într-o primă fază ucenicii nu au crezut-o, socotind că de durere a avut vedenii.

Însă, la un moment dat, în acea zi de Duminică spre seară, în mijlocul lor a apărut Domnul Iisus Hristos care, surâzând, le-a spus:  ,,Pace vouă”. (Ioan 20:19).

Sentimentul de teamă, care i-a cuprins într-o primă fază, a fost înlocuit imediat de o bucurie imensă ce le-a inundat întreaga fiinţă. Au îngenuncheat plini de Iubire şi Smerenie la picioarele Lui, iar Domnul Iisus Hristos, uitându-se cu Iubire la ei, le-a spus din nou: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi”. (Ioan 20:21).

Iisus li s-a înfățișat apoi ucenicilor Săi cărora le-a dat toate dovezile necesare pentru ca ei să creadă în Învierea Sa. Să creadă, în general, în Înviere. Apoi, coborând asupra lor Sfântul Duh, le-a poruncit să boteze toate neamurile în numele lui Dumnezeu. Această arătare a Sa în fața viitorilor apostoli a fost de fapt decisivă în ridicarea gradului de conștientizare a acestora, a pregătirii lor finale înaintea îndumnezeirii fiecăruia, care a și avut loc, de fapt, în acel moment.

După opt zile, Iisus a apărut din nou în faţa ucenicilor, spunându-le pentru a treia oară: „Pace vouă!”.

Prin aceasta, El a transmis practic un mesaj esențial  tuturor celor care vor să-L primească în sufletul lor, un sfat pentru toți cei care vor să se cunoască pe ei înșiși, vor să intre într-o comunicare normală și firească cu duhul lor. A arătat, de fapt, oamenilor că nu vor putea evolua cu adevărat, nu vor putea fi fericiți în mod real decât în… Pace și promovând… Pacea.

Ce s-a întâmplat oare în cele trei zile în care trupul lui Iisus a fost fără viaţă, adică Duhul Său L-a părăsit? Sfânta Scriptură ne spune că El ar fi coborât în iad pentru a-i salva pe cei de acolo din „focul gheenei”.

Şi eu cred aceasta, dar cu specificaţia faptului că, iadul este cu totul şi cu totul altceva decât ceea ce se cunoaşte în acest moment despre el, sau în sfârşit, ceea ce ni s-a spus şi ni se spune în continuare despre acest subiect.

Cred că iadul este prezent şi în această lume în care trăim, îl întâlnim la tot pasul, fiind în linii mari o exprimare a răutăţii manifestate de oameni sau de alte existenţe ale Creaţiei, atunci când sufletele lor se află sub o influenţă demonică.  Iadul se află, de asemenea, în noi, în fiecare, locul său de manifestare fiind preponderent la nivelul naturii noastre inferioare, a personalităţii inferioare a fiecăruia dintre noi.

O personalitate la care ţinem cu toţii atât de mult şi facem eforturi serioase să o scoatem cât mai des în evidenţă. Acest lucru nici nu ar fi rău dacă ne-am manifesta prin ea calitățile dumnezeiești. Însă, puţini oameni fac aceasta şi drept urmare „roadele” lor sunt pe măsură.

Duhul lui Iisus-Fiul Omului, adică Hristos-Fiul lui Dumnezeu, a coborât până la nivelurile inferioare ale acestui Cer al lumii materiale şi a curăţat cu Focul Sacru al Iubirii Sale toate existenţele trăitoare ale acestora, mântuindu-le, anihilând astfel energiile malefice ale greșelilor acestora, aşa cum a făcut cu noi toţi, precum şi cu toate existenţele trăitoare ale nivelui existenţial în care se găsea Terra în acel moment. După terminarea misiunii Sale, Hristos, Duhul lui Iisus a revenit la Trupul Său şi dându-I din nou Viaţă L-a întors la Viaţă.

Prin Învierea Sa, Iisus-Fiul Omului ne-a arătat, de fapt, cum se va petrece la un anumit moment propria noastră înviere.  Însă, este vorba despre un alt aspect al Învierii, unul caracteristic doar nouă, oamenilor.

El semnifică trezirea din letargia necredinţei, ce ,,moarte” este şi trecerea la manifestarea credinţei, singura care ne dă de fapt fiecăruia calitatea de ,,om viu” în faţa Divinităţii.

Acel pasaj binecunoscut din Crez care spune „… aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie…” reprezintă cât se poate de elocvent acest lucru.

Nu este vorba deci, în nici un caz, despre învierea morţilor din cimitire, este vorba pur şi simplu despre trecerea oamenilor de la necredinţă la credință, realizarea evoluţiei lor spirituale. Și prin aceasta, întronarea Legii Iubirii – „viaţa veacului ce va să fie” – pe acest Pământ și în acestă lume.

Aceasta va duce la desăvârşirea omului, la momentul în care el va constata că moartea – aşa după cum ne este ea prezentată de știinţă – în realitatea divină nu există şi nici nu poate exista. Și asta pentru că nu putem vorbi despre un sfârșit existențial într-un Dumnezeu Veşnic.

Învierea lui Iisus a existat chiar dacă credem sau nu credem în ea şi este confirmată de multe dintre cronicile acelor timpuri. Învierea trupească există, ea se petrece pe această planetă, la alte dimensiuni bineînţeles, în permanenţă, dar puţini sunt cei care ştiu, înţeleg, sau intuiesc aceasta.

Bucuraţi-vă prieteni, de Învierea lui Iisus Hristos!

Chiar dacă în acest an Biserica este închisă, din motive pe care nu doresc să le analizez și nici să le prezint aici, Sărbătoarea Învierii va avea loc, și cu certitudine sufletele copiilor lui Dumnzeu se vor bucura.

Dumnezeu și Ierarhiile Sale de Lumină se vor bucura și vor acoperii cu daruri cerești pe toți cei care, la miezul nopti, la ora 24.00, cu o lumânare aprinsă în mână vor deschide fereastra sau ușa casei lor și vor spune din tot sufletulHristos a înviat!

Să cântăm așadar, într-un glas, la miezul nopții, în Sfânta noapte a Învierii, bucuria RENAȘTERII DOMNULUI HRISTOS în noi, să cântăm bucuria RENAȘTERII IUBIRII.

Să cântăm împreună HRISTOS A ÎNVIAT!

Sprijiniţi Biserica Sa cea adevărată și binecuvântată, Biserica Iubirii, şi puneţi Învierea în „capul unghiului”, acolo unde este şi El, Mântuitorul acestei lumi, Domnul Iisus Hristos!

Învierea reprezintă o victorie asupra morţii sub toate aspectele ei. Iisus a învins moartea din toate punctele de vedere. Și noi, cu siguranţă, o vom învinge la un moment dat când vom reuşi să urmăm, nu numai declarativ dar şi practic, Calea, Adevărul şi Viaţa!

Ioan