Școala zalmoxiană

Școala zalmoxiană

  • fragment din cartea Din tainele Învățăturii Iubirii

Totul a început, așadar, în jurul anului 1440 î.H., atunci când Marele Preot al pelasgilor, Zamolxe, a pus bazele vestitei sale școli, cunoscută în întreaga lume spirituală sub numele de Școala zamolxiană. După aproape 900 de ani, undeva în jurul anului 535 î.H., străvechea școală a fost consolidată și ridicată, la un nivel inițiatic superior, de către cel cunoscut sub numele de Zalmoxe. Din acel moment ea s-a numit Școala zalmoxiană.

Prin Învățătura promovată, Zalmoxe a dat o nouă șansă de cunoaștere și manifestare a Iubirii celor din vremea sa, dar și celor care i-au urmat. Zalmoxianismul a fost promovat în întreaga lume de toți cei care, atrași ca un magnet de această Inițiere, au reușit, după mulți ani de practică inițiatică, să se bucure de roadele absolvirii ei. Unii dintre ei s-au reîntors în țările lor de baștină și, folosindu-se de principiile de esență zalmoxiene, au creat diferite Școli de Inițiere, unele dintre acestea devenind apoi vestite în lumea inițiatică planetară.

Așadar, Zamolxe a adus vechilor pelasgi decalogul zamolxian, undeva în jurul anului 1440 î.H. Circa 900 de ani mai târziu, Zalmoxe l-a consolidat și l-a înfățișat oamenilor la un nivel superior de cunoaștere și de manifestare a Învățăturii Iubirii, păstrându-i însă neatinsă esența.

Școala zalmoxiană și-a întemeiat întreaga activitate folosind, cu multă înțelepciune, principii de înaltă esență inițiatică precum: cunoașterea de sine, nemurirea, înfrățirea cu natura, vindecarea prin corelația trup-suflet-duh, cunoașterea astrelor și a influenței acestora asupra sistemului viu planetar, cunoașterea, manifestarea, propovăduirea Iubirii și a Iertării.

De asemenea, discipolii zalmoxieni au practicat următoarele necesități spirituale fundamentale:instruirea spirituală, postul, cugetarea adâncă, rugăciunea, propovăduirea Iubirii și a Iertării, vindecarea divină.

Din perspectiva materială, Școala zalmoxiană a funcționat în cinci centre principale, și alte zece secundare, iar toate s-au aflat pe teritoriul numit de mai toată lumea spirituală Grădina Mamei Cerești.