Povestea unui fluture

 

Un om a găsit într-o bună zi în drumul său, pe o pajiste însorită, pe creanga unui arbore înflorit, coconul unui fluture. L-a luat cu el acasă şi zilnic il privea, aşteptând cu nerăbdare să prindă momentul în care fluturele  va ieşi la lumina zilei.

Şi iată că ziua mult asteptată a sosit. În acea zi  omul nostru a stat ore în şir pentru a privi cum fluturele încerca, depunând eforturi evidente,  să iasă printr-o gaura extrem de mică a coconului.

După o vreme însă, a observat că activitatea fluturelui a încetat el nedând o vreme, îngrijorătoare pentru om, nici un semn de viaţă.

În gândul lui omul şi-a zis atunci: „Se pare că a facut tot ce i-a stat în putinţă pentru a ieşi, dar... nu a fost de ajuns."

Atunci, făcându-i-se milă de bietul fluture şi îngrijorându-se pentru viaţa lui  s-a decis să îi sară în ajutor.

A luat deci un beţişor şi cu el a lărgit suficient de mult gaura coconului pentru ca fluturele să poată ieşi. Şi da, bucurie, acesta a reuşit în acest fel să iasă afară cu multă, foarte multă, uşurinţă.

Omul a observat însă faptul că, corpul fluturelui era însă cam umflat iar aripile neformate, scorojite.

Zile în şir prietenul său, fluturele, a tot încercat apoi să zboare dar... fără rezultat.

Omul a încercat  tot felul de metode spre a-l ajuta dar toate au dat greş. Prietenul său a rămas toată viaţa cu acelaşi corp umflat şi cu aceleaşi aripi scorojite.

El nu a mai putut zbura.... niciodată.

Atunci omul a înţeles că a greşit profund dând fluturelui un ajutor fără... discernământ, neânţelegând de fapt rostul eforturilor de naştere ale acestuia.

Nu a înţeles că acel chin al fluturelui de a iesi din cocon era absolut necesar. Nu a înţeles că Dumnezeu a rânduit totul în această lume terestră pentru a juta nu pentru a produce suferinţă. Nu a înţeles că pentru a te înălţa câteodată este nevoie şi de... suferinţă, de strădanie şi mai ales de nerenunţare în a merge mai departe.

Zbaterile fluturelui în coconul său, pentru a ieşi afară, erau exact eforturile neceasare dezvoltării trupului şi aripilor sale pentru a putea apoi... zbura. Strădania sa de a ieşi din cocon constituia de fapt modalitatea prin care fluidul din corp său era forţat să ajungă în aripi pentru ca acestea să fie pregătite pentru zbor, imediat ce va reusi să iasă afară.

*

Asemeni fluturelui şi oamenii trebuie de multe ori să se zbată în viaţă pentru a câştiga libertatea necesară începerii dezvoltării lor materiale şi spirituale.

Toţi oameni ar trebui să conştientizeze că au nevoie de multă stradanie pentru a ieşi din labirintul căutărilor, pentru a găsi calea cea dreaptă şi apoi pentru a se putea înălţa.

Oameni buni, aveţi încredere în Înţelepciune  lui Dumnezeu chiar dacă, aparent El nu vă ajută atunci câd Îi cereţi asta.

Datoria voastră este să nu renunţaţi niciodată la credinţa în bine, la bucuria de a trăi, pentru că viaţa însăşi este un dar binecuvântat de Dumnezeu. Este un miracol care trebuie trăit cu intensitate în fiecare clipă.

Oricat de greu vă este sau vă va fi uneori, nu vă lasati coplesiti. Conştientizaţi că sunteţi extrem de importanţi pentru Dumnezeu, că El este mereu lângă voi dar şi că ajutorul Său va fi întotdeauna acordat cu discernământ divin. Creatorul vă va ajuta mereu numai spre folosul vostru şi al misiunii pe care o aveţi de îndeplinit pe acest Pământ.

Numai în voi stă forţa necesară lărgirii orizontului vostru de gândire pozitivă, de poziţionare constructivă în viaţă.

Numai voi vă puteţi rezolva, în mod benefic trupului, sufletului şi duhului vostru, problema propriei voastre evoluţii materiale şi spirituale şi a zborului spre înălţimile pline de Lumină şi Iubire ale acestei lumi.

Numai voi puteţi face ca viaţa voastră să se desfăşoare... precum în Cer aşa şi pe Pământ.

Şcoala Focul Sacru

De vreţi să mergeţi pe calea Iniţierii spirituale, accesaţi..

http://foculsacru.ro/despre-noi/