Între normalitatea şi paranormalitate

 

Nu trebuie să fiți de acord cu cele scrise în acest articol și nici nu trebuie să credeți în cele pe care le afirm. Vă rog însă să meditați puțin la aspectele prezentate.

În dicționarul explicativ al limbii române, cuvântul „paranormal” este definit ca ... un fenomen sau o manifestare care se află în afara normalului.

O definiție ateist-științifică, corectă dar... în afara realității spirituale.

Nu mă miră faptul că nimeni, nici un analist din rândul oamenilor de știință, în marea lor majoritate atei, nu a sesizat că această definire dată fenomenului „paranormal” și oamenilor așa-ziși „paranormali” este una... total greșită.

Și nu mă miră pentru că, dacă privesc prin ochii unui om care nu crede în Dumnezeu, ei bine, această definiție este cât se poate de corectă.

Ceea ce mă nedumerește însă este faptul că mulți dintre cei care cred în existența Lui și se străduiesc să-L manifeste au căzut și ei, relativ destul de ușor, în aceasta capcană satanică.

Mai mult, constat cum cad în ea chiar și unii care au preocupări intense în aceasta zonă mult discutată și blamată a fenomenului spiritual.

*

Omul este o ființă complexă. Este întruchiparea lui Dumnezeu pe Pământ și pe lângă cele cinci simțuri cunoscute (văzul, auzul, mirosul, gustul și tactilul sau pipăitul), în ființa sa Unicul Creator a pus și altele, net superioare acestora, iar manifestarea lor nu înseamnă în nici un caz „paranormalitate” ci... normalitate.

Îndrăznesc să vă transmit, prieteni, faptul că un om așa-zis „paranormal” se situează, de fapt, în zona normalității.

Într-o stare „paranormală” se găsesc doar  cei care nu pot depăși anumite granițe, impuse mai mult sau mai puțin de cutumele științei și chiar de religia actuală.

Este cât se poate de normal să-l manifești pe Dumnezeu, adică să manifești anumite potențe ale Sale, și anormal să nu-L manifești.

Este în afara normalităţii să nu te dezvolți, să nu acționezi, folosind anumite calități ale Sale.

Prin urmare, acest aspect al manifestării unor calități dumnezeiești analizat, așa după cum spuneam, strict spiritual, se încadrează cu siguranță în normalitate și nu se găsește în niciun caz în afara ei.

Această stare de lucruri (cea referitoare la modul eronat în care sunt privite manifestările unor calități dumnezeiești) arată cât se poate de clar, încă o dată, cât de mult ne-am îndepărtat, în realitate, de Dumnezeu și de valorile Sale, cât de mult ne-am îndepărtat de... Iubire.

Da, de Iubire, fiindcă în ea sunt cuprinse toate aceste calități dumnezeiești, ea Îl reprezintă pe Dumnezeu.

Manifestarea lui Dumnezeu nu este un „fenomen paranormal”, ci unul normal.

Prin urmare, nu cei care manifestă calități dumnezeiesti precum clarvederea, claraudiția, precogniția, retrocogniția, levitația, darul vindecării (sau alte extrasensibiltăți definite ca fiind „paranormale”), nu cei care manifestă bunătate, blândețe, toleranță, iertare, compasiune etc... sunt „paranormali” ci cei care nu le manifestă, ei situându-se de fapt în afara normalității.

Dacă este să ne luăm strict după definiție, aceștia din urmă pot fi denumiți, cu adevărat... „paranormali.”

Ioan

De vreţi să mergeţi pe calea Iniţierii spirituale, accesaţi..

http://foculsacru.ro/despre-noi/