Crăciunul

 

De fiecare dată în ajunul sărbătoririi nașterii lui Iisus, inima fiecărui creștin, inima fiecărui om care se străduiește să urmeze Calea, Adevărul și Viața și prin urmare crede în puterea izbăvitoare a Iubirii, începe să bată parcă tot mai tare.

Oamenii, încearcă în preajma sărbătorilor de iarnă să fie mai buni, mai plăcuți pentru cei din jurul lor, mai darnici, mai toleranți.

Chiar și cei mai puțin credincioși se străduiesc în aceste zile de sărbătoare să aibă o atitudine binevoitoare fată de cei din familie, fată de prieteni, colegi de servici, vecini etc.

Mă voi apleca puțin asupra mea, asupra fraților și surorilor mele, ca oameni trecători prin această lume materială plină de mistere, bucurii, suferințe, încercări de tot felul și voi încerca să înțeleg câte ceva din ceea ce înseamnă a-L primi pe Hristos în suflet în fiecare noapte a Crăciunului.

Vreau să înțeleg cum se poate naște El în noi.

Dar, oare chiar se naște? Nu cumva El se află în acolo, în inima fiinţei noastre încă de la naşterea noastră?

Şi atunci de ce spun, sau mai bine zis, ce vor să spună Iniţiaţii atunci când afirmă că, dacă vom fi pregătiţi, adică dacă ne vom curăţa sufletele prin post şi rugăciune, dacă ne vom strădui să fim mai buni în toată această perioadă,  Hristos se va naşte în noi în noaptea de Crăciun?

Ei bine, dragii mei, în esenţă, cred ca această sărbătoare minunată este lăsată oamenilor, cu scopul de a le crea condiţiile necesare pentru ca, măcar pentru o scurtă perioadă, să-L manifeste pe Dumnezeu - Hristos existent dintotdeauna în ei, să manifeste astfel, chiar şi temporar, Iubirea divină.

Hristos a fost şi este mereu prezent în noi, prin aşa numitul Corp Hristic care-L reprezintă într-un mod minunat în fiinţa noastră, iar naşterea Lui în sufletele noastre înseamnă de fapt manifestarea Iubirii Sale. Iar această manifestare, poate avea loc de fapt oricând, în orice zi a anului, în orice clipă.

Naşterea lui Hristos în lume semnifică practic manifestarea Iubirii Sale prin fiecare element al Creaţiei, drept pentru care, întreaga suflare terestră şi, nu numai, este în sărbătoare.

Respectul, iertarea şi iubirea de sine dacă sunt manifestate măcar în aceste zile de sărbătoare a spiritului, vor duce la o amplificare a manifestării respectului, iertării şi iubirii faţă de ceilalţi, într-un mod constructiv şi înălţător, fapt care va umple toate sufletele de bucurie.

Să ne amintim în aceste zile faptul că, indiferent de animozităţile existente între noi, suntem fraţi, suntem copiii lui Dumnezeu, să conștientizăm că-I aparţinem în totalitate şi că El ne iubeşte pe toţi în mod egal.

Să ne străduim în această perioadă mai mult ca oricând să reducem cât se poate de mult manifestarea carenţelor noastre.

Astfel, neiertarea, avariţia, răutatea, minciuna, orgoliul, necredinţa, intoleranţa, ura, să le înlocuim și să manifestăm cu bucurie iertarea, dărnicia, bunătatea, adevărul, smerenia, credinţa în divinitate, toleranţa şi Iubirea de tot şi de toate.

Pentru că în tot şi în toate există Dumnezeu.

Hrăniţi-vă deci, oameni buni, cu energia divină a Iubirii lui Hristos şi ea vă va ajuta să simţiţi din plin mirajul inconfundabil al minunatei nopţi, precum şi al strălucitoarei zi a Crăciunului.

Asta vă va ajuta, în aceste zile, să trăiţi, alături de Terra, un nou început.

Să sărbătorim deci, plini de bucurie, Naşterea lui Iisus, prin trezirea şi manifestarea Iubirii din noi.

Și astfel, să ne hrănim sufletul alinându-i, chiar şi temporar, dorul nemărginit de Dumnezeu, dor atât de puţin conştientizat de noi dar atât de pregnant resimţit de cel care locuieşte în altarul sufletului nostru...  duhul.

Ioan