Am decis să scriu acest articol, chiar dacă, foarte probabil, voi deranja foarte multă lume din zona spirituală. Însă, grija mea nu este  să nu-i supăr pe acești oameni, ci să apăr, cum pot și cât pot, această zonă minunată a spiritualității. Să apăr în special acea spiritualitate care își are rădăcinile pe acest Pământ greu încercat al României. Socotesc că se cuvine să o apăr, așadar, de tot felul de atacuri, de tot felul de falși maeștri spirituali.

În acest scurt articol, mi-am propus să  demontez una dintre cele mai grosolane manipulări  prin care slujitori răului, au căutat cu o perseverență diabolică să distrugă încet şi sigur adevăratele valori umane. Este vorba despre vestitul proverb românesc care spune: „Capul plecat sabia nu-l taie” .

Un proverb inspirat de o strofă a  legendei istorice „Daniel Sihastru” creație literară de excepție a lui Dimitrie Bolintineanu. În această strofă, autorul ei spune:  

Se spune că atunci când un duh se hotărăște să vină la trup își alege cu multă atenție viitorii părinți pe care îi studiază vreme îndelungată şi în funcție de caracteristicile acestora, de legăturile care au existat între el şi duhurile lor în alte vieți terestre, își programează una sau mai multe dintre componentele misiunii sale viitoare.

Iată așadar, ce face duhul, printre multe alte pregătiri, înainte de întrupare.

Să vedem însă ce fac viitorii părinți.

Este o necesitate spirituală fundamentală, în procesul de Inițiere „Focul Sacru”, care alături de practicarea instruirii spirituale, a postului, a cugetării, a propovăduirii Iubirii (Iertării) și a vindecării divine, asigură o evoluție spirituală sigură, chiar dacă este, de multe ori, destul de anevoioasă. Toate aceste necesități spirituale au fost practicate de Iisus, Fiul Omului, la cel mai înalt nivel și El, ne-a arătat cât se poate de clar Calea zicând: 

„Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl”.

• fragment din cartea Din tainele Învățăturii Iubirii

Inițiații pelasgi, preoții zamolxieni, cunoșteau și foloseau „Focul Sacru”. Au învățat asta de la Marele Preot Inițiat Zamolxe. Apoi, au transmis această taină inițiatică din generație în generație. Și astfel taina „Focului Sacru” a fost cunoscută tuturor neamurilor care alcătuiesc națiunea noastră, rădăcinile noastre a celor de astăzi.

Așadar, Zamolxe, într-o bună zi, i-a chemat în jurul său pe primii discipoli ai școlii zamolxiene și le-a spus:

• fragment din cartea Din tainele Învățăturii Iubirii

Totul a început, așadar, în jurul anului 1440 î.H., atunci când Marele Preot al pelasgilor, Zamolxe, a pus bazele vestitei sale școli, cunoscută în întreaga lume spirituală sub numele de Școala zamolxiană. După aproape 900 de ani, undeva în jurul anului 535 î.H., străvechea școală a fost consolidată și ridicată, la un nivel inițiatic superior, de către cel cunoscut sub numele de Zalmoxe. Din acel moment ea s-a numit Școala zalmoxiană.

• fragment din cartea Din tainele Învățăturii Iubirii

Fără trecut nu există prezent și fără prezent nu există viitor. Dacă nu ne vom cunoaște rădăcinile și nu le vom prețui, vom fi ca o frunză în vânt în această lume, vom trăi un prezent iluzoriu și vom avea un viitor fără strălucire.

Unii de pe la noi afirmă sus și tare faptul că Iisus a fost evreu și prin urmare, El și Învățătura Sa nu au nici o legătură cu spiritualitatea noastră străbună. Ar fi interesant de aflat însă, câți dintre aceștia au făcut o analiză temeinică a principiilor Învățăturii Sale și apoi a principiilor Învățăturii pe care a promovat-o, mai înainte de venirea Sa, marele reformator spiritual al națiunii noastre, Zalmoxe. Nu cred însă că au făcut asta! Pentru că dacă ar fi făcut-o, le-ar fi fost ceva mai greu, probabil, să debiteze astfel de enormități. Unii, Îi contestă până și existența, asta, bineînțeles, fără a aduce vreun argument credibil în acest sens. Pentru aceștia, nenumăratele izvoare istorice care vorbesc despre El, nu contează.

• fragment din cartea Din tainele Învățăturii Iubirii

Zamolxe  a adus pelasgilor vestitele Legi care îi poartă numele, Legi pe care le-a primit de la un mesager al Creatorului, prin revelație divină, undeva în munții noștri de astăzi, în jurul anului 1440 î.H. Moise a adus poporului evreu Legile pe care le-a primit, tot prin revelație divină, pe Muntele Sinai, undeva în jurul anului 1250 î.H.

Legile lui Zamolxe, în număr de 10 (decalogul zamolxian), au stat la baza spiritualității națiunii noastre și încă mai stau, împlinite fiind de Noua Lege, după cum știm.

• fragment din cartea Din tainele Învățăturii Iubirii

Începând cu anul 1440 î.H., viața spirituală a locuitorilor acestor meleaguri, și nu numai, a fost marcată, în mod benefic, de doi Mari Preoți Inițiați, doi mari reformatori spirituali planetari, mai puțin cunoscuți în ziua de astăzi din motive exclusiv oculte. Voi începe prin a stabili numele reale ale acestora, întrucât am observat că și la acest capitol există multă, foarte multă confuzie printre cei care vorbesc despre ei.